Cea mai scurtă cale spre răsfăţ

... mai exact, spre răsfăţul lui Muţunau (= alintarea excesivă, cu tacâmul previzibil de şantaje emoţionale, urlete, răzgâieli und so weiter), este cea pavată cu prezenţă mamiţunească weekendiană. (reamintim, pe Mamiţuni a mâncat-o-n fund, pardon, CV, să redevină proletar, drept care acu' reeditează transhumanţa, că locu' de muncă e-n altă parte decât Bunicii. behăielile acompaniatoare vin de la numărul de kilometri băgaţi.)

Smotoceli non-stop de nădragi ori atârnări perene de picioare, de tip "ia-mă în braţe", ochi peste cap, excepţii peste excepţii, drapelu-n bernă la momentul plecării. Şcoală de manipulare scrie pe noi, cu Muţunau potenţial absolvent magna cum laudae. Stofă are.

Mamiţuni nu are curaj să exploreze nici măcar conceptual potenţialul rezultat. Drept care, intempestiv ca de-obicei, a decis: transhumanţa se opreşte aici. Huo, frână, stop. Adio turism de weekend. Ne adunăm sub acelaşi acoperiş, cât de curând. Vedem noi cum.

Până atunci, casa tre' reamenajată: bebeluş în etapa unde-l pui, acolo stă e una, patruped (cu autonomie redusă de mişcare), alta - un mic pas înainte. Da' Wilhelm Cuceritorul &Cotrobăitorul &Răscolitoriul &Ronţăitoriul e cu totul altă treabă (desigur, istoria n-a reţinut & comunicat corespunzător restul titlurilor pen'că cronicarii vremii nu mai aveau cerneală. ori poate Wilhelm era mai măricel?!).

Între timp, Muţunau se ocupă, din ce în ce mai des, cu deşurubarea sticluţei de ceai & vărsarea conţinutului pe propria personuţă. După care ne-ntoarcem pe partea ailaltă şi ne culcăm (uzi) că, nu-i aşa, ce-aveam în program am cam făcut.