luni, 2 noiembrie 2009

Bursa timpului



Am instituit (şi sunt pe cale s-o comunic cu succes întregului mapamond) o nouă regulă privind cadourile.

Vizitatorii noştri, simpatici şi atenţi, ne tot aduc, de fiecare dată, câte ceva pentru Muţ, chiar dacă ne-am tot văzut / ne tot vedem. Hăinuţe, jucării, pampers... Iubesc cadourile. Indiferent cine e primitor şi cine cadorisitor. Sincer. Aş muri fără. Cred, de pildă, că măcar jumătate din plăcerea de a primi constă în momentele de contemplare, respectiv jumulire, a ambalajului (adică sunt la avansaţi).

Pentru că:
1. nu stăm grozav la capitolul spaţiu; (la ordine, nici atât! managementul giucăriilor e o facultate grea, încă neabsolvită, din motive de repetenţie sistematică, aş zice... de hăinuţe, nici nu mai aduc vorba...)
2. nu-mi prea place risipa; (ce e prea mult... e prea mult!)
3. pe lângă faptul că Mamiţuni e hăinuţomancă („tot ce e brodat/pictat/cusut/imprimat/decorat cumva cu maimuţe se cumpăra automat”) moştenim sistematic doi verişori, adică am cam avea deja bulendre pentru următorii 2-3 ani (după care e de aşteptat să intre pe rol pretenţiile, gusturile şi hotărârile vehemente ale înveşmântatului), se apreciază că, dintre toate cele dorite, momentan ne lipsesc doar pianul (de la Imaginarium... sau de la alţii...), bicicleta (varianta piticoată) şi echipamentul de schi... (pentru oricare din cele 3 fiind, totuşi, cam devreme...)
am decis să rog poporul vizitatoriu să ia-n calcul, pentru o vreme, următoarea variantă:


Dragi musafiri: în loc să pierdeţi nu ştiu câte ore la cercetări & cumpărări, veniţi direct încoa' şi petreceţi duratele cu pricina jucându-vă cu Muţunau.
Avem ceai, biscuiţi de orez, şerbeturi şi dulceţuri. Vă puteţi tăvăli intens pe covor, alături de micul nostru specialist în materie. Vă încurajez să-i solicitaţi mai multă implicare verbală, cred c-o să-i/să vă facă bine.

Între timp, vorbim şi de ale noastre.
Şi pentru cine insistă să cotizeze, putem institui şi-un purcel-puşculiţă. (Fără dop, ca să nu-l poată inspecta Mamiţuni imediat după zburdarea musafirilor! - deşi va găsi ea o cale...)

Cum (cu cât) mai merge timpul, zilele astea?

2 comentarii:

alina spunea...

Ah, ce m-a atins postarea ta ... :(
Si eu am aceeasi problema. Si mi-e teama ca degeaba o explic, urechile musafirilor nu sunt deschise la asemenea intelegeri ... :((

Mamiţuni spunea...

Alina,
O sa te tin la curent cu rezultatele!

Ca regula abia ce-am instituit-o, n-am nici o garantie ca o sa se tina careva de ea :))

Inteleg de ce ne simtim "obligati" sa ducem ceva. Da' insist sa cred Si sa promovez ideea ca merge si sa ducem putin timp si/sau putin ajutor!