Practic, ar putea fi, la fel de bine, un ghid pentru părinţi(i derutaţi).
Pentru că vorbeşte de felul insidios şi otrăvitor în care fiecare copil ale cărui nevoi emoţionale nu sunt recunoscute şi satisfăcute de părinţi ajunge, într-o primă fază, să ia drept fericire ce i se întâmplă (deşi, evident, nu e), şi apoi, la maturitate, insistă să se tot întoarcă la „fericire”.
Totul începe, desigur, cu lăsarea copilului să plângă în leagăn / pătuţ. Cărui fapt i se datorează, însă, acest tip de abandon generalizat?
„Cea mai comună părere despre nou-născuţi îşi trage originea din cultura occidentală şi susţine că bebeluşii se nasc păcătoşi sau au caracteristicile unor fiinţe antisociale care tind să-şi manipuleze părinţii.” (pag 23)
N-o să comentez partea cu bebeluşii se nasc păcătoşi, o găsesc suficient de auto-explicativă prin simplul fapt că e excesiv de imbecilă.
Am să mă uit, în schimb, la partea de manipulare. Dacă tu, părinte, crezi că un boţ de om te joacă pe degete, apoi ori (ca să mă exprim delicat) te deresponsabilizezi groaznic, investind sus numitul boţ de om cu super-puteri (să-i zicem, deci, Super-boţ), ori chiar îţi cauţi IQ-ul mult sub nivelul mării.
Vezi să nu facă şi mâţa vecinului mişto de tine, din când în când.
Revenind la carte: de citit. Şi de părinţi, şi nu numai.
Postări
3 comentarii:
Io am mai auzit-o si pe aia "lasa-l sa planga,sa-si dezvolte plamanii".Multumim pentru recomandare
E foarte raspandit obiceiul "cry it out" in lumea occidentala. Surprinzator avand in vedere ca vine in contradictie cu cele mai intime impulsuri si mecanisme parintesti.
Fara legatura directa, am citit recent acest articol, despre un trib. Nu stiu daca este real sau nu, insa exprima o evolutie sociala la care mi-as dori sa fiu parte.
http://thegodmolecule.tumblr.com/post/48146343226/here-is-a-tribe-in-africa-where-the-birth-date-of
Mura,
e si asta mentionata in carte, cam in aceleasi cuvinte.
X,
dac-a zis acu' nu stiu cat timp domnu' Ferber ca-i bine... pai asa trebe!
(intre timp, domnu' Ferber a retractat. cam tarziu, si ar merita sa fie pus, laolata cu toti epigonii dumisale, la plati consistente de daune...)
Frumoasa povestea din articol; atat de frumoasa incat nici nu cred ca are vreo importanta daca are referinte reale sau nu.
Acum, c-am citit-o si mi-a placut, devine reala.
Trimiteți un comentariu