Cărticele muzicoase de la Adevărul

Băgăm căpăţânile (şi, ulterior, restul fizicurilor noastre graţioase) în „chioşcul” de ziare, la îndemnul NaneiManu.

În dreptul casei de marcat, pe standul de jos, aceste cărticele:

 

Mărturisesc că, dacă n-aveau vizibilă eticheta de preţ (7 lei, scris mare) nu mă apropiam de ele, oricât de tare mi-ar fi plăcut ilustraţiile (şi mi-au plăcut!). În ultima vreme, mă cam înspăimântă preţurile la cărţi...
Aşa, m-am repezit lacom şi le-am luat pe toate 8, bucurându-mă că l-am găsit şi pe Vivaldi (cazat pe alt raft, mai în spate...)

La prima vedere (cât erau încă în ţiplă) mi-ar fi plăcut să ştiu şi ce e pe fiecare din CD-urile însoţitoare. Nicio şansă.

La a doua vedere desţiplată (parţial sub influenţa lui Clasic e Fantastic!), mi-ar fi plăcut să existe şi oarece asocieri explicite între muzici şi text.

Muţunaului îi plac foarte mult; sunt o bună lectură de seară (textul nu e chiar aşa lung) şi el poate silabisi pe ici, pe colo, câte un cuvânt două, de pe paginile cu ilustraţii.

Mie (poate tot sub influenţa lui Clasic e Fantastic!), nu mi-a picat cel mai bine contextul povestirilor (toţi compozitorii sunt spiriduşi şi stau în copacii din Pădurea Muzicală). Aş fi preferat varianta mai realistă, da’ acu’ hai, profitam de alegerea Cristinei Andone ca să explicăm şi figurile de stil, nu numai varianta istorică (deşi eu tot la aia mă raportez cu tărie!)

Ilustraţiile sunt sublime. Îi vom plagia ghebos pe Adriana Gheorghe şi pe Sebastian Opriţa (în cadru strict domestic, ce e drept...) pentru că ilustraţiile lor sunt atractive, par relativ uşor de redat tehnic (să ziiiceeemmm...) şi sunt şi pe gustul lui Muţunau.

Cel mai cu tronc mi-a căzut căsuţa lui Ceaikovski.

Ei, acum avem treabă pentru următoarele (multe...) zile...