miercuri, 27 noiembrie 2013
Droguri
Cafeaua, hm.... mirosul aburitoro-aiuritor, cald şi intens, vizibil în aer...
Pfuf, şi, cu un zgomot de poartă ruginită, ochii se dezlipesc, totul se pune în mişcare, până şi goana matinală motorizată începe să pară suportabilă. De sub cămaşă se zăreşte discret tricoul de Superman. Superwoman. SuperMom. (super-orice, numai super-obo nu, tricoul acela s-a volatilizat brusc la contactul cu cafeaua).
Dulceee....
Ciocolată... miere... ori poate un fruct uber-dulce. Doza suplimentară de combustibil de rachetă menită să mă facă să par vie când o cafea în plus mi-ar lăsa în stomac urme de tip grenadă defensivă.
Mâncare...
Mmmm.... micul (mare?) duş postprandial de mulţumire interioară... da... lucrurile se văd acum în culori mai pastelate...
Muzică... ici şi colo, un firicel menit fie s-astupe zgomotele aiuritoare de fond, fie să mă teleporteze brusc într-o lume ceva mai bună. Fie şi numa’ preţ de 3-4 minute, poate-poate ’oi reuşi să mă concentrez.
Sunt obosită. Care oboseală e, la rândul ei, un drog, pentru că se aşează ca o draperie grea peste lucruri la care, altminteri, mi-e oricum greu să mă uit mai bine. E mai simplu ca, după ce dai bife pe toate marile realizări ale zilei (reale sau închipuite, dorite sau impuse) să calculezi doar câţi milimetri te despart de pat şi de un somn semi-letargic.
Estimp, drogul telecomandat dă de zor din cele 4 roţi pe gresia din bucătărie.
Lista ar putea fi (că e) mai lungă.
Nu atât enumerarea e esenţială - cât liniştea din spatele ei.
***
Mi-e dor de vremurile în care găseam nu doar momente, ci perioade-ntregi din zi în care să-ntreprind operaţiuni elaborate de tip cârpit (discret) şosete. De uitat pe geam, la maşini şi la cer. (de scris pe blog, dacă tot veni vorba...)
Aştept o vacanţă.
Doar c-o să mai dureze pentru că, atunci când te dai super-orice (mai puţin superobo) vacanţele tind să vină mai rar.
Şi să plece mai repede şi mai pe nesimţite.
Şi, până când vine, mă voi deda unui alt drog, de sezon - cadourileeeeeeee!
(mă rog, mai mult recomandări decât achiziţii propriu-zise, întrucât ariciul din portofel se-mpotriveşte din toate puterile. şi are şi prieteni la bancă...)
Etichete:
Din cutia neagră,
Droguri,
Mamituni imperatrix dixit,
Somn,
Somnambulisme
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
caaarti. te apuci si citesti pe la 10 seara, cu gand sa citesti un capitol inainte de culcare si apoi dai ultima pagina, ridici ochii, e 8 dimineata si auzi lumea misunand prin casa pt prima cana de cafea. bine ca esti student si e vacanta.
vreo 10 ani mai tarziu (intre timp ai reusit sa ridici ochii pe la 2-3-4 dimineata, asa ca tot ai prin 5-4-3 ore de somn)faci acelasi lucru, dar cand ridici ochii e 6.40 dimineata si la 7 urmeaza sa sune ceasu' ca sa pleci la serviciu. am fost la serviciu, am lucrat, mai incetinel ca de obicei, dar n-am facut nicio tampenie, m-am intors acasa si m-am bagat direct in pat.
cumpar carti numa' in zile de vineri sau sambata. vineri, acu' o saptamana, dupa tura de gaudeamus, m-am culcat sambata dimineata la 5. :)
ady
Ady,
caaarti = droguri de luz, deja!!!
Dar, da, ai dreptate :)
*lux
sunt bune si alea de la biblioteca. filialele bibliotecii metropolitane au carti destul de noi la raft (unele aparute chiar la inceputul anului care inca nu s-a terminat) si in vreo 3 zile pe saptamana un program prietenos si cu corporatistii care nu vor neaparat statuie in fata sediului principal (adica pana la 7 pm). poti sa iei maxim 6 carti pt 3 saptamani si daca n-ai terminat poti sa prelungesti perioada (doar cu un telefon) cu inca 3 saptamani. cu acelasi permis (gratuit; nu-ti trebuie nici macar poza) poti sa mergi in toate filialele (si aia aproape de serviciu, si aia aproape de casa :)).
dar timpul necesar acestui drog, dap, poate fi un lux.
ady
Trimiteți un comentariu