joi, 10 iulie 2014

Muţunau, filosoful

- Mama, ştii ceva?

(Aşchia nu sare departe de trunchi. "Mamaaa / Tataaa / Xxxx, ştii ceva?" era fraza magico-pisăloagă de pe vremea copilăriei mele intens comunicative şi pretins savante. 
Din păcate, uneori, în timp, trunchiul are de suferit suplimentar, drept care mă găsesc azi, nostalgic contemplativă şi complet incapabilă de a oferi gradul de ascultare de care simţeam că beneficiez eu. 
Acum, am senzaţia că vorbeam non-stop. 
Dar la fel de bine îmi amintesc şi de un ritm mai lent (a se citi lipsit de nevroze) al vieţii, ca şi de ore-n şir pe care le petreceam mai degrabă pe cont propriu - mai precis, la joacă neorganizată şi nu cine ştie ce afectată de limitări. 
Ultimul aspect cam lipseşte, din păcate, din viaţa mega-înregimentată a lui Muţunau.)

- Mmm.
(asta era pe post de da, eu fiind ocupată să beau al cinşpelea litru de apă al zilei)

- Eu cred că noi trăim de fapt pe o piersică! 
- Hm?
- Păi, nucleul este sâmburele, mantaua este conţinutul, şi coaja este conţinutul scoarţa terestră! (pardon, ascultătoarea-scrib dă dovezi de neatenţie & uituceală)

(asta este varianta scurt(at)ă. emisiunea iniţială cuprinsese referinţe privind nucleul artificial, mantaua care e chestia aia de culoare mai închisă şi cred că mai e ceva care nu ştiu ce e şi nu ştiu exact care e magma, dar mă rog, să zicem). 

Na, mai comentează. 

Niciun comentariu: