Istoria religiilor - varianta de-acasă, cu aromă de Wikipedia & Youtube

Descoperind că habar-n-aveam de nimic în materie de hinduism, m-am apucat, desigur, să mă informez. Într-o primă fază, via desene animate.  Pe care, oricum, Muţunau pare a le fi vizionat deja.

Şi, dacă tot am început, de ce să ne oprim la hinduism? (mai ales că, în ultima vreme, am nişte discuţii foaaaarte filosofice cu junele pe tema Islam versus stat islamic... de mă doare capul. cetăţeanul aude chestii, fie de la ştiri, fie de pe la colegi, şi trage varii concluzii. bine măcar că le aduce şi-n atenţia urechilor mele... )

Booon... da’ aşa, pentru început, care se presupune că-s religiile lumii?

Alea actuale, să zicem, că dacă e s-o luăm istoric, virând prin Walhalla şi Olimp, nu’ş când mai terminăm.

Notă: toate aceste menţiuni sunt discutate cu Muţunau, de unde şi exprimarea adecvată auditorului, nu neapărat amplorii subiectului.





'Poi avem aşa (pornind de la numărul actual estimat de credincioşi, nu de la istorie, localizare geografică ori alte criterii de clasificare):

Religiile mari.
- Creştinism: se presupune că aproximativ o treime din populaţia globului aderă la unul din cultele creştine. (cu alte cuvinte, aproape trei sferturi din populaţia planetei posedă cu totul alte apăsări...)
Cultele fiind, aşa, ca nişte ramuri care s-au despărţit, la un moment dat, din motive geografice sau de dogmă, din „trunchiul” iniţial. Creştinismul e religie monoteistă (există un singur „zeu”, deşi mai vorbim şi de sfinţi şi îngeri) şi este clasificată ca religie avraamică (dar despre asta vorbim când ajungem la perspectiva istorică - adică atunci când o să vorbim despre apariţia, în timp şi pe hartă, a religiilor). Credincioşii se numesc creştini. Cartea după care se ghidează creştinii este Biblia.

- Islamul, sau religia islamică, numită demult şi mahomedanism, la care aderă cam o cincime din populaţia planetei. Şi aici există mai multe „ramuri”. Cele mai mari sunt cea sunnită (Sunni) şi cea şiită (Shi’a) dar nu sunt singurele. Islamul e tot religie monoteistă, tot avraamică (ceea ce nu face decât să-i crească lui Muţunau, la prima vedere, confuzia cu privire la diferenţele dintre aceste două religii, că, uite, pân’ aici par să cam semene...). În Islam se vorbeşte despre profetul Mahomed (după numele căruia se adaugă mereu o expresie de respect, cel mai des se spune „pacea fie cu el”), despre îngeri, şi despre alţi profeţi. Credincioşii se numesc musulmani şi cartea se numeşte Coran. Nu, nu e totuna cu statul islamic, chiar deloc.

- Hinduismul, despre care se spune că este cea mai veche religie a lumii (cea mai veche dintre cele care se practică şi azi, că, altfel, or mai fi existat şi altele...) are şi el mai multe ramuri, care se numesc tradiţii. Religia este una indiană (nu mai e avraamică), şi e una politeistă, dat fiind că are mai mulţi zei şi zeiţe. Credincioşii se numesc hinduşi, şi aici nu există o singură carte (scriptură) de referinţă, sunt mai multe: Vedele, Upanişadele, Bhagavad Gita, Puranele, Sutrele, Ramayana, Mahabharata, şi altele.

- Budismul, care este o religie indiană, non-teistă (nu are un zeu, Buddha este, mai curând, un îndrumător), care are, de asemenea, mai multe ramuri şi la care aderă cam jumătate de miliard de oameni.

Religiile medii cuprind Shintoismul (practicat în Japonia), religia Sikh (practicată în India), Iudaismul (în Israel, şi nu numai), Jainismul (practicat în India), Confucianismul şi Taoismul (practicate în China), credinţa Baha’i (ceva mai nouă, e tot religie avraamică), şi altele cu care nu o să ne batem acum capul.

Lista aşa-numitelor religii mici e lungă - de exemplu până acum am acoperit, geografic, ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia, dar n-am vorbit deloc de Africa şi nici de America de Sud (unde sunt şi mulţi creştini, dar şi alte religii).


Acu’, hai să-nţelegem câte ceva în plus despre fiecare din ele.
Nu, nu ştiu ce mâncau ăia din StarWars. Bună întrebare, fără prea mare legătură cu religia, dacă nu-i pui la socoteală pe cei câţiva cetăţeni din Regatul Unit care s-au declarat, la recensământ, de religie Cavaleri Jedi.


Hinduism (că asta pare a atrage cel mai mare interes muţunautic).
Inutil de spus că e la curent cu toate filmuleţele posibile. Nu ştiu când a apucat să le vadă.

Creaţia:


Istoria Indiei hinduse (dovada iconografică supremă privind originile Photoshop, dacă mă-ntrebaţi pe mine...) :



Unul din filmele (lungi) despre Khrisna:



Din filmele mai scurte, naşterea lui Krishna:



... personaj extreeeeeem de cuminte, de altfel....


Despre Shiva
Partea I (cu iz de manga, tehnic vorbind):


Partea a IIa




Budism
(evident că ştie şi filmul ăsta - sau cel puţin aşa pretinde...):



Islam:



Creştinism:




(multe dintre filmuleţele pentru copii despre creştinism sunt excesiv de romanţate...)


Cu toate cele de mai sus, nu are niciun rost să mă amăgesc: judecând după aspectul esenţial, şi anume gradul de veneraţie, la noi acasă religia predominantă rămâne tot Angry Birds!

Povestiri despre ora de istorie a religiilor (postare în direct)

- Mama!
- Da.
- Ştii care era sfânta treime hindusă?
- Nu.
(pe bune că nu ştiam că te poţi referi la o sfântă treime hindusă)
- Shiva... Vishnu ... şi... stai c-am uitat... Brahma!
- Aha!

- ... şi ei au creat lumea... Vishnu, care e protectorul, a luat o ...

(pauză de gândire. o fi luat vreuna, de fapt, şi Vishnu... )

- Nu, nu nu. Brahma a luat o floare de lotus... ba nu, a crescut într-o floare de lotus care a ieşit din buricul lui Vishnu ... şi apoi a desfăcut petalele... şi a făcut lumea şi chestii...

Leşinată de râs, mă apuc de imortalizat furibund momentul...între timp, Muţunau începe să citească, de pe ecran, ce scriu, şi intervine, (uşor prematur):

- N-a luat o floare de lotus, mă! A luat o petală dintr-o floare de lotus!

- Auzi, da’ de zeiţe aţi vorbit ceva?
- Nu.

Sexist, hinduismul ăsta.

- Cine e zeiţa distrugerii?
- Nu ştiu.
- De Kali ai auzit?
- Nu.
- Uite-o.
(de fapt, nu mă prea mir că nu le-a fost prezentată, nu e fix cea mai paşnică şi delicată apariţie...)


***

- Mama!
- Da.
- Vezi că pentru ora viitoare de religie ne trebuie statuia budismului, să mi-o dai s-o duc la şcoală!
- Hă? (cu tăvăleli pe jos de râs, pe fundal).
- A zis că-ţi dă mail, să dai statuia.