Îndatoririle lui Muţunau

(oarecum cronologic înşiruite, sub formă de foto-reportaj, cum altfel, ratat.)

Să dea trezirea dimineaţa (pe răcoare!) pe la 7-7.30, pretinzând convingător că-şi doreşte o sticlă cu lapte. Să înşface şi să ţină singur sticla cât mănâncă. Să urle dacă o scapă. Pe urmă, pentru derutarea adversarului, să mai sforăie, după caz, vreo 2 ore. Printre picături, dacă apucă să se ridice în picioare, să-i arunce o carte-n cap lui Mamiţuni, pentru cazu-n care loaza îndrăzneşte să spere că mai doarme vreo 5 minute. (îndatorire mai greu de îndeplinit în ultima vreme, pentru că Mamiţuni pregăteşte laptele din timp, preîntâmpinând belicoasa ridicare bipedă, iar obiectele împrejmuitoare, în mod miraculos, s-au mai îndepărtat....)

Să exclame convingător, cu aerul supremei revelaţii, "ţea-ţea!" la trezirea definitivă (până pe la vreo 8 luni, cât încă mai dormea cu Mamiţuni, şoptea încet, dar clar, "gu-au", ca să-i fie clare intenţiile. după care îi ardea somnoroasei preopinente, deja ajunsă urs panda, un (alt) pumn în ochi.)

Să saboteze punerea matinală pe oliţă, având deja, la trezire, chiloţii ultra-plini cu de toate. (Notă: "plini" este, de cele mai multe ori, un eufemism; de obicei chiloţii cei mustitori sunt literalmente în pragul exploziei. atomice.)

Să se hlizească, discret sau ostentativ, la vederea stângacelor manevre de prindere a pletelor Mamiţuneşti (poate şi pentru că, de nesomn, sus-numitele manevre nu reuşesc, pe de-a-ntregul, niciodată?)

Să accepte, în caz de extremă urgenţă, un mic moment de lectură matinală (timp în care cu adulţii se petrec alte chestii presante)

După toaleta funduleţească, să-i demonstreze lui Mamiţuni cum mergeau ăia din Planeta Maimuţelor, zbughind-o în pundul gol prin pat. (e un soi de craul pe uscat, toată mişcarea... instructiv, n-am ce zice!)
Pe urmă, s-o rupă de fugă prin casă în vreme ce e îmbrăcat, în scop de definitivă trezire mamiţunească. (datul cu capul de mobile, cand te împiedici şi te fereşti să cazi pe Muţunau, are negreşit acest efect. garantat.)

Să facă intens mutre când vine vorba de picături. (Vigantol şi fluor)

Să tragă n-şpe runde de patrulare prin casă, întrerupte eventual de masa de la ora 11, şi presărate cu călcări în cuburi, împiedicările aferente şi claxonări de troşcaletă (faimoasa tricicletă cu butoane).

Să se opună din când în când asaltului paparăţesc.
Să se ceară periodic la plimbare (prin bocănire-n uşa de la intrare) în tot acest timp.
La masă (la toate mesele) să-şi manifeste sentimentul de saturaţie zborşindu-se eficient, ca să poată zbura mâncarea (de regulă acceptă două linguriţe "de final", să aibă ce scuipa) pe o rază de cel puţin un metru jumate.

La plimbare, să cotrobăie prin maşină, în aşteptarea extragerii căruţului,
să dea noroc (după care face imediat "pa") cu toate persoanele cunoscute şi necunoscute care se opresc să stea de vorbă cu însoţitorii.

La somnul de peste zi, să sancţioneze prin trezire cel mai mic chiţăit de proximitate, să nu mai adoarmă la loc şi să fie prost dispus tot restul zilei. (dacă zgomotele se petrec în altă cameră, fie şi perete în perete, nu prea-i bai).

Să inspecteze serele din balcon.
Să fenteze din nou oliţa, prin apelul la (iar) cunoscuta-i schemă cu chiloţii deja bucşiţi.

Să facă mutre la masa următoare (de supă).
La plimbarea doi, să nu se lase până nu e dat prin absolut toate agregatele din parc (ceea ce ni se pare absolut normal, mai ales că ridicările la tobogan tonifică bicepşii şi pectoralii materni. uăăăh).
Să se pregătească temeinic pentru viitoarea-i carieră de fotomodel, făcând reclamă, deocamdată (din păcate!) neplatită, la apa favorită a lui Mamiţuni:
În caz de neplimbare pe motiv de ploaie, să-şi intensifice acţiunile de inspectare şi doborâre prin casă, în timpul cărora e musai să se asigure de 10 ori că mouse-ul funcţionează
chiar dacă tragi cât poţi de el
şi că mâncarea de pisici e (muuult mai) disponibilă destinatarilor - prin împrăştiere pe o suprafaţă cât mai mare.
Să participe cu oarecare entuziasm la conversaţiile şi tăvălelile pe covor cu Mamiţuni. Să nu uite să maltrateze cartea cu dino (Zak & Wheezie).

Să termine de mâncat biscuiţii prevăzuţi pentru plimbare. Să nu aştepte ajutor, să şi-i ia singur, pirăteşte, din poşeta-termo proprie, imediat ce e lăsat fermoarul deschis.Să profite de orice moment pentru a întreprinde elaborate cotrobăieli în toate locurile interzise (în speţă, în depozitele de catrafuse buniceşti, de orice fel). Să nu cumva să uite de butoane!
Să mai mănânce odată.

Mai pe seară, să semnaleze prin aşezarea capului pe pat / genunchi de adult disponibili prin preajmă când/că i s-a făcut somn.

Să facă "lipa-lipa" la baie.

Să protesteze ostentativ la depunerea în pătuc - fără însă a uita să solicite, cu mâna întinsă spre CD-player, "ta!" (adică muzica...)

Să adoarmă în relativ scurt timp, imediat ce i s-au satisfăcut, nu neapărat în această ordine, setea de lapte şi de lectură (cartonată. lectura, nu setea). Să se trezească (o dată la două-trei seri) în foarte scurt timp, din motive neelucidate (vise ciudate, poate?). Să se trezească, apoi, de încă vreo câteva ori pe noapte, de data / dăţile astea din motive întemeiate: sete, vigilente inspecţii nocturne, pipiloi pe tot patul - nu ştiu cum se face, dar în poziţia culcat nici una din perechile de chiloţi absorbanţi încercate până acum (indiferent de marcă şi de mărime) nu mai face faţă şi pipiloiul evadează. O fi o chestie de debit? Sau de profundă incompetenţa maternelă, abia acum intervenită manifest? Şi Pampers are tupeul să pretindă ca 1 pereche de chiloţi = o noapte liniştită (studiu pe 63 (!?!) de mame, sau cam aşa ceva). În fine, noi "consumăm", de obicei, 3 pijamale pe noapte. Iar asta tocmai când speram că a început şi junele să mai doarmă noaptea...

Să mormăie periodic prin somn.
Ziua următoare: s-o ia de la capăt.

Doamne, câtă treabă.
Nu e uşor să fii Muţunau.