Afluenza

Această carte m-a scos din sărite într-un mare stil (lucru care transpare ultra-clar din tonul celor scrise mai jos). Mărturisesc că n-am terminat-o încă de citit (sunt abia la pag. 205).

O cronicăresc oarecum prematur pentru că, pe de-o parte, nu mă mai pot abţine (sper să pot ajuta măcar o singură persoană să nu dea aiurea bani pe ea! împrumutaţi-o, fraţilor, trebuie să existe destui naivi care să se fi lăsat păcăliţi de prezentările pompoase făcute operei!) şi, pe de alta, insist totuşi s-o termin de citit, în speranţa că voi găsi ceva de bun simţ, corect argumentat, în ea.

Dacă vreţi o altă părere, mai echilibrat exprimată, citiţi aici.
Recenzia Ioanei Ristea e, sincer, prea bună cu cartea - şi, în acelaşi timp, mult mai bine scrisă decât Afluenza.

Eu, fiinţă naşpa, despre (h)Afluenza zic aşa:

E o vărzucă* uşor sinistră compusă exclusiv din pretenţii:
- dorit metaforice (vezi definiţia afluenzei - "virusul constă într-un set de valori [...]" ?!?!),
- fals ştiinţifice (omu' citează intens, la metru cub, aparent riguros, tot felul de studii, de-altminteri sublime, da' dincolo de care e numa' ce insistă să vadă el şi numai el, fără nici un fel de altă legătură cu subiectul cărţii sale, ori cu cazurile prezentate; dacă dai pe spate de cantitatea de bibliografie, foarte bun, aşa rămâi, leşinat de admiraţie; dacă te-apuci şi cauţi conţinutul studiilor citate... constaţi că James a înţeles, de cele mai multe ori, ceva ce autorii studiilor nici nu scriseseră - pagina 168 oferă un exemplu cât se poate de elocvent).


Aşa cum e el dezvoltat (epic) de autor, subiectul nu merita mai mult decât spaţiul unui (cel mult!) articol de ziar, iar logica n-are nici o legătură cu povestea perseverent scrijelită în aproape 500 pagini.

Ăsta a ucis mulţi copaci. Degeaba.

Întristător este că i s-a spus de la început că demersul său e... ca să zic aşa, din categoria "mai bine te laşi" (chiar din 2005, de către doamna Jemima Biddulph (relatare la pag. 495!), iar O. James a ales să ignore evidenţa şi a perseverat (degeaba!) întru completarea şi rescrierea operei. Plimbându-se prin toată lumea pe banii unor generoşi tăntălăi - printre care şi British Council.

Îngrozitor e faptul că auctorele e psiholog şi ... tratează alte persoane... Pe bani!!!
Ca să nu mă mai gândesc ce somitate o fi ajuns post scrierea şi promovarea cărţoiului. Grădina lui Dumnezeu e mare, zău.

Revin cu alte detalii la finalizarea cetirii. Uuuf... un' te poate duce setea de lecturi...

* zic vărzucă pentru că nici măcar o varză în toată puterea cuvântului nu reuşeşte să fie!