sâmbătă, 8 septembrie 2012

Iniţiative

Trecem la austeritate.
Eu, că Muţunau nu intenţionează, dimpotrivă.

Dacă vedeţi, în perioada următoare, pe vreundeva, un cetăţean mic şi blonduţ, însoţit sau nu de două mâţe, că şi alea-s contra, manifestând frenetic, eventual cu lozinci scrise cu cretă pe asfalt (sau pe alte suporturi; şi... scrise... nu neapărat în sensul alfabetar al cuvântului) împotriva tăierilor din buget de tip cheltuieli cu covrigii cu mac (cu susan sau sare sunt absolut detestabili), ar putea fi el.

Scopul în viaţă al recursului tentativ la austeritate este să mă conving dacă pot trăi cu X bani mai puţin decât acum, în eventualitatea legării de gâtu-mi a unui bolovănoi de tip credit bancar. Am cugetat că ne-ar mai trebui o cameră, iar, momentan, singurul mod de-a o obţine pare a fi recursul la (pentru mine) deloc tentanta perspectivă a hârâielilor bancare.

În acest spirit, o să-mi aleg un tricou vechi dar reciclabil pe care să scriu, eventual cu cafea (sau cu magiun... dacă e să mă iau după tânărul pictor cu materiale neconvenţionale), „Hagi Tudose”.

Notă: X ar fi presupusa rată lunară.


Încerc să trec şi la planificarea meselor - aici mai curând în speranţa de-a economisi timp. Evident, un efect secundar ar trebui să fie şi în favoarea primei iniţiative.
N-am deosebit de mult senzaţia c-o să-mi iasă. În parte şi pentru că Muţunau s-a hotărât că el nu mai mănâncă fructe - decât, eventual, zmeura din tartele de la Paul - şi întrevăd posibilităţi serioase ca răzgândelile să continue. Evident, total imprevizibil.



Am interzis accesul Muţunaului la calculator pentru două săptămâni, din două motive:
1. mi-a şters bunătate de postare dintr-un editor de texte (că de pe blogspot o recuperam...)
2. fix termenul ăla mi-a ieşit pe gură, fix aleator, când am emis interdicţia.

Între noi fie vorba, nu e rău că mai ia o pauză.

Ajunsese să se uite la documentare (de altfel interesante!) de acest gen



în condiţiile-n care dincolo de catdog el nu e vorbitor de limbă engleză, şi ieşea cu uberscandal dacă încercam să-l desprind fie şi cu 2 milisecunde înainte de final.

Rezultatul e dublu:
Pe de o parte, cred că mai am puţin şi mă transform în Galileo Galilei (în lipsa holbatului iutubist la varii filme cu planete, stele, galaxii şi cataclisme meteoritice, am devenit sursa tuturor informaţiilor astro, şi tre’ să fie color)
Pe de alta, Muţunau a inventat o nouă localitate - Cefei (cu accent pe al doilea e). Care Ceféi e de fapt Cephei, de la VV Cephei A.

Cred, deşi nu l-am întrebat, c-ar vrea să fie primar acolo.

A ales „Cefei” pentru că, în nepriceperea mea într-ale astronomiei şi sub influenţa unui filmuleţ iutubist (de pe vremea când erau încă permise...), i-am zis că asta e cea mai mare stea cunoscută din univers. Da’ nu e. E a doua cea mai mare.
Cea mai mare stea este VY Canis Majoris. (e, cum ar fi sunat „primarul comunei Canis Majoris”)



Altă iniţiativă e o postare pe teme astronomice. Meşteresc la ea de ceva vreme, da’ se face tot mai lungă. Cred că se mai descoperă vreo două alte stele şi mai mari pân’ ce-o termin.


M-am mai apucat, cu sprijinul a varii hypermarketuri, de cultivat plante aromatice, gata ghiveciuite.
Mâine-poimâine îmi fac şi de-astea:
(sursa



Şi, eventual, pun un mic strat şi-n sufragerie, pentru ceapă, ridichi şi cartofi. La prăşit or s-ajute sigur pisicile.

2 comentarii:

Anonim spunea...

n-o sa stii daca poti plati rata pana cand n-o s-o platesti. cand m-am apucat eu de rata, faceam calcule peste calcule si nu-mi dadeam seama la ce o sa renunt dar stiam ca o sa ma descurc.
ca partea mea de chirie era cam vreo treime din viitoarea rata. si oricum ai da-o, o cincime din intretinerea (si alte utilitati) intr-un apartament de 3 camere tot e mai mica decat aceeasi factura pt un apartament de 2 camere cu o persoana prin el. si la vreo 2 luni dupa ce am inceput mi s-a marit nitel salariul si am respirat mai bine. plus ca mama ma mai ajuta si ea. si era un huzur, puneam si bani deoaparte, snopuri de carti, bunatati in cos la supermarket. dar de 8-9 luni, mama nu mai poate sa m-ajute si euro creste si totusi rata o platesc, mancare e in frigider. o data pe luna o iesire cu prietenii, o carte din cand in cand (mai rarut; am refuzat cu obstinatie sa ma uit pe ofertele de vara ale tuturor editurilor). cu vacanta a fost mai prost, ca n-a fost, dar daca anul trecut daca m-as fi uitat pe lista de cheltuieli n-as fi stiu ce as putea sa scad sa mai ramana 100 euro pe luna. cand trebuie, te intinzi cat e plapuma.
totusi, cred ca e mai greu cu un copil, ca vrea si el diverse. si n-or fi toate "mofturi" ca numa' cand creste de-i raman mici pantofii noi, luati acu' 3 luni si te cam scutura. dar o mama inteleapta si un copil intelegator, presupun ca s-ar putea descurca.
ady

Mamiţuni spunea...

Ady,
multumesc pentru relatare!
Eu nu stiu daca o sa ma descurc. De acord, pana nu ma inham, n-o sa stiu daca pot plati - da' macar o sa stiu, dupa lunile astea de proba, daca are sens sa ma duc la banca.