duminică, 21 octombrie 2012

Casa din vis

Dat fiind că azi noapte m-am întors la vremurile fericite de trezit din trei în trei milisecunde, în zgomot de tuse şi ca să învelesc Muţunaul care are centură neagră în auto-dezvelire, atât la proba de viteză, cât şi la aia de frecvenţă (deşi nu mai are febră...),
am un puseu de auto-iluzionare vehement colorată, cu tentă domestică.

Notă: habar n-am de unde-s pozele (care li-s sursele primare)
Dacă vine blogspot să mă ieie de urechi că nu respect drepturile de autor, are dreptate.

 Casa din vis ar putea cuprinde următoarele:

O camera de copil cam aşa

(culmea fiind că asta e chiar realizabilă-ntr-un apartament carpato-danubiano-pontic; cu copacul pare a fi mai greu...)

Eventual cu sisteme scripeţoase de depozitare:


sau cam aşa
 (asta dacă reuşeşti să-ţi cumperi şi casa scărilor)

sau, (cu tot cu o debara?), cam aşa:


Sau, pentru (şi) mai mulţi puradei şi prietenii lor, cam aşa:


Sau chiar aşa:


Un perete de escaladă (căci ar fi pe două nivele, desigur), eventual cu rafturi intercalate, şi cu varianta de coborâre cam aşa




O bucătărie cam aşa

sau, cu oarece pereţi făcuţi lipsă, cam aşa:

 cu decorul cultivatoro-ierbesc-aromatic mai demult căutat:

Sau, în caz de spaţiu mic, cu decor de tip să-leşine-administratorul:

Sau, în caz de spaţiu (şi) mai mic:
 
(New York n-am, dar o poză tot po’ să-mi cumpăr!)
 
În plus, plănuiesc să dau două găuri relativ rotunde peretelui dintre sufragerie şi balcon:
 
 

Tavanul am să-l las în pace.

Deocamdată.

5 comentarii:

Anonim spunea...

super misto poze. multe din camarele de copii par realizabile in apartamente bucurestene. chestia aia cocotzata nu prea mere pt adulti. eu visam color la un pat suspendat pt subsemnata (30+) dar mi s-a atras atentia ca apartamentele in romania nu exceleaza la capitolul inaltime. dar pt un copil, cam pana merge la scoala cred ca ar fi ok.
iar aia cu patul in "debara"- am vazut acu' vreo 2 ani niste apartamentele pe sos giurgiului, aveau o debara la intrare care avea si un perete comun cu dormitorul. ce vrei mai mult?!
la bucatari, imi place de mor aia tip "sa moara administratorul" :), dar peretele ala ierbos ar trebui ingrijit de altcineva. nu-s in stare sa tin in viata o planta, nici daca depun eforturile cele mai sustinute. n-am incercat cu cactusi, dar si cu ei am indoieli.
multa sanatate mutunaului si sa te lase sa dormi.
ady.

Mamiţuni spunea...

Ady,
teoretic, toate sunt realizabile, doar ca pentru unele iti trebuie duplex :)
Unde pe Soseaua Giurgiului? :))
Intre noi fie vorba, si apartamentul unde stam acum are o debara lipita de dormitor. N-am facut sparturi la vreme, dar puteam exploata pitoresc subiectul.

Pentru peretele ierbos putem oricand breveta un mini sistem de irigatii. Cu temporizator.
E o diferenta: ele nu-s facute ca sa fie mentinute, ci mancate. Din perspectiva asta, subit imi aduc aminte sa le ud!

Multumesc pentru urari. El saracul n-are nicio vina, si pe el il trezeste tusea...

Mamiţuni spunea...

Ady,
inca o chestie: lasand la o parte inaltimea nu foarte generoasa a apartamentelor bucurestene, noi avem un pat (de adulti!) suspendat...

Anonim spunea...

cam in zona pietei giurgiului. :) cam toate apartamentele din blocurile vechi de pe giurgiului (nitel mai incolo de bellu) sunt pe acelasi calapod. eu am renuntat la unu' d-ala ca erau cam mici (nu ca al meu ar fi mult mai mare), dar mai ales pt ca fereastra de la bucatarie dadea spre luminator (nu vrei sa sti cum poate mirosi acel spatiu intr-o zi de vara), iar cea de la dormitor spre spatele blocului si spre un peisaj dezolant si infect (la propriu).
anul trecut am pus plante care urmau a fi mancate (cumparat ghivece, pamant, un pumn de bani)(unul din hobbyurile subsemnatei este bucataria unde foloseste cam orice iarba/samanta de care a auzit): au rasarit cam de un deget, am incercat sa le raresc si apoi s-au pleostit de tot si au murit intr-un final prea putin apoteotic.
anul asta am primit de ziua mea o floare in ghiveci. mi-am jurat s-o tin in viata, ca ce mama lu' proces-verbal, chiar nu-s in stare sa tin o planta in viata?! am pus-o pe birou, lumina, fara sa o coaca soarele, si fix sub nasu' meu, mai beam eu niste apa, ii puneam si ei (nu prea multa, cum zicea pe eticheta). si intr-o zi probabil ca a fost cam mult clor in apa de la robinet (nu cumpar apa nici pt mine), pt ca dupa o udare, a murit prin deces de seara pana dimineata. parol.
am zis "gata, nici macar nu mai incerc, deja s-ar numi sadism si inca alte vreo cateva chestii naspa dintr-un tratat de psihologie".
si acu' ceva ani am invatat un pui de matza la olita in cateva zile. bine de tot, si la batranete (a pisicului) tot la olita lui face.
cu plantele.......... :(

teoretic, la fabuloasa inaltime de 1,50 m (fix) mi-as putea face si eu pat suspendat fara prea mari probleme, dar ma gandesc in perspectiva, poate mai apare cineva mai inalt. :)
ady

Mamiţuni spunea...

Aha, multumesc, Ady!