Geografic-giucător-învăţătoare

Se ia un puzzle. Ăsta, să zicem, de la Gigamic.

Semidesfăşurat întru reclamă arată cam aşa:

La Casa Retro e 35 lei.
Nu, nu e pe site, dar în magazinul de pe Intrarea Geneva e.


Variante de gioacă  cu obectu' (alternative, nu succesive):

Se lasă copchilul să planteze pe cont propriu piesele din pazăl. Opţional, se citesc numele ţărilor şi se explică de ce p-aia o cheamă aşa în franceză şi altfel în română. (sau engleză, sau ...etc)

Se iexplică copchilului să înceapă cu colţurile şi cu laturile. Se mai explică, dupe caz, o dată sau de câte ori ie necesar. (opţional, se abandonează şi se lasă copchilu’ să facă el personal ce-l taie capu’)

Se împart piesuţele pe continente, după ştiinţa & îndemânarea parentală, şi apoi se fac separat două continente, ca să se îmbine împreună.

Se lucră după modelul de pe cutie.

Se lucră la pura inspiraţiune ochiometrică.

Se cetesc şi capitalele, odată cu ţările (e indicată documentarea prealabilă ori simultană - ocazie cu care copchilu’ învaţă şi să scociorască pe Wikipedia.)


Alternativa mai costisitoare (aşa, cam cât un salariu minim pe economie) poate fi asta:

Care se gioacă uite-aşe:





Alternativa (teoretic) mai ’eftină decât ambele: se ia o hartă politică a lumii. Mai mărişoară, aşa, nu chiar A3... mai mare!
Color. Alb negru ar fi plicticos din calea-afară.
Se mai iau:
- neşte lipici,
- o bucată de carton cam cât harta,
- una-două piese de puzzle din alt joc, drept model,
- un creon,
- un obect de tăiat hârtie şi carton, nu şi masa (lamă, cutter, brici, de-astea...)
- un suport anti-tăiat masa.

Se lipeşte harta pe carton.

Se aşteaptă corespunzătoriu ca lipitura să se permanentizeze.

Se desenează pe hartă, cu creionul, după model au ba, schema tăierilor. Nu-i nevoie ca piesele să fie identice, şi e de dorit ca viitoarea tăietură să respecte conturul ţărilor; da’ nu e cazul să tăiem pentru fiecare ţară câte o piesă...

Se taie piesele. Nu şi deştele, dacă se poate.
Desigur, dupe ce ansamblul fuse pus pe suportul anti-tăiat masă.

Se gioacă puzzlereşte, eventual ad nauseam.

Se mai pot manufactura, dupe chef, timp & loc, şi steaguri mici pentru capitale, cu nume cu tot. (1 scobitoare + o bucăţică de hârtie pe care se scrie numele capitalei. dacă e loc, şi al ţării. atenţie la spaţiu, nu numai Antananarivo e lung....)

Tot din carton se poate face şi un puzzle pe etaje - întâi continentele şi oceanele, pe urmă harta politică a lumii, pe urmă aia geografică, eventual, şamd.

Poate oferi ocazia unui joc de echipă - cu copchil cu tot.