Preambul:
Toţi cei care mi-au spus (demult, pe vremea-n care Muţunaul nu dispunea încă
de (suficient) limbaj articulat), că va veni o vreme când voi avea capul calendar
şi-mi voi aminti cu nostalgie de tăcerea / perioadele piuitoare de tip R2D2, dar
absolut toţi, au avut dreptate.
Muţunaul este atât de setos de:
1. prezenţa / atenţia / oglinda mamiţunească
2. conversaţie în general
încât am momente-n care simt că-s pe cale să intr-un comă dacă nu blochez,
cumva, fondul sonor.
Ca să fie lucrurile şi mai faine, de regulă apogeul conversaţiei e atins când
eu-s la volan.
Cum de n-am la activ 45 de accidente rutiere pe zi rămâne un mister
eleusinic.
În acest context aud, venind de pe bancheta din spate ceva ce seamănă cu :
- Mâr-hâr-câr, uite o motocicletă cu roţi ajutătoare!
***
La supermarket (hiper. uber, de care-o fi), la pescărie, să luăm creveţi:
- Mami, dar eu vreau şi nişte miez de peşte!
(file)
***
Profit de o scurtă vizită solitară-n Afi ca să intru la Next.
Ies cu o pereche de papucei de casă cu Angry Birds (cea mai recentă obsesie
muţunautică, la concurenţă cu Spiderman).
Papuceii sunt cam cu 7 mărimi peste ce poartă acum Muţunau.
Motivul achiziţiei? Reduceri.
Erau ei cel mai mic model? Nu, mai era o pereche, fix la fel.
Acasă, anunţ Muţunaul:
- Am o supriză pentru tine!
- Uaaau! Ce supriză?
- Hai să vezi. Stai aici, pe scaun, cu ochii
închişi, eu îţi dau obiectul, tu îi pipăi contururile şi ghiceşti ce e!
Evident, statul cu ochii închişi durează fix preţ de pipăirea a 3 cm pătraţi
de papucel.
- Uaaaau, un papuc cu Angry Birds!
Îi arăt, din ochi, perechea.
- Uaaaau, chiar doi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
3 comentarii:
wow, i-ai luat doi papuci? doi? esti extravaganta de-a dreptul :)
mi-a fost dor de voi, n-am mai intrat cam de mult timp.
in alta ordine de idei, sa stii ca dupa un timp, daca exersezi in fiecare zi, ai sa vezi ca la un moment dat poti bloca zumzaiala constanta a piticului, utilizand puterea mintii. ma rog poate unii pot face asta, creierul meu se face mic-mic si alearga din colt in colt, sub ploaia de intrebari, comentarii, lalaiala fara adresa a pumpkinei :))
Imi aduc aminte clar cand am comentat la tine pe blog si ziceam plina de speranta si incantare ca abia astept sa inceapa si al meu sa vorbeasca, sa avem dialoguri de genul acesta :-)). Right: acum vorbeste de imi zdrangane capul! - nu stiam eu ce-mi doresc. Bonus: il cunosc personal si pe Mutunau, asa ca pot sa beneficiez de logoreea lor in sincron, ha!
Blo,
da, doi, nu-s' ce-o fi fost in capul meu... poate pentru ca, la magazin, erau legati cu un fir mic de plastic? :)))
Cat priveste zumzaiala, nu stiu cum face pumpkina, dar eu n-am zumzaiala. Eu am un zgomot de fond pe care l-as putea inchiria la manifestatii, fie pentru sustinerea unei cauze, fie pentru indepartarea multimii!
Deci imi acord mai putine sanse de reusita...
Zu,
deci esti acolo.
Cu unul.
Deocamdata.
Pe urma, o sa-mi spui tu mie cum e cu doi vorbareti in casa, cand vine tare Ami din urma...
Iar ai nostri, combinati, sunt capabili sa scrie istorie.
Trimiteți un comentariu