D’ale Muţunaului

Muţunau înşfacă tableta, se jură că nu fură că se opreşte din engri-bărdsuit după o oră, şi se-apucă pasionat de bombardat porci.
(haios e că habar n-are de Star Wars; nu după reperele noastre, ăştia, mai hoaşte bătrâne; pentru el, Darth Vader e un porc. Mai negru, aşa, pe mască, şi, eventual, mai important, vreun rege, acolo, dar, de fapt, un porc. Va avea un şoc cultural major când o să-i prezint filmul... mai ales că o să fie nevoie să-i explic de ce ultimele 3 episoade (cronologic vorbind) au trucaje aşa proaste...)

Trei ore mai târziu (trei pe motiv de chinuite soamne mamiţuneşti, printre altele... c-am ubliat a zice, în weekend am mai dormit şi după amiază... sau am încercat...) are loc următorul dialog:
- Păi bine, musiu, nu era vorba că te joci o oră?
- Da’ dacă nu m-ai oprit... tu eşti de vină!
- Hă? Cum? Poftim?

Muţunau se repliază. Sau, după gust, mai pune şi nişte sare pe rană:
- Păi era responsabilitatea ta.
- Auzi, da’ cine s-a angajat că stă numai o oră pe tabletă?
-...
(fundal de zgomote de păsăret furios)
- Păi eu, pe viitor, când mai ceri tableta, câtă încredere să mai am în tine?
Muţunau, cu deştu’ pe tabletă, cujetă un pic (da’ nu mult!) înainte de-a lansa următoarea zburătoare virtuală:
- Puţină!


***

Între noi fie vorba, există vreo trei lucruri care mă reţin, momentan, în a confisca definitiv tableta (care oricum îşi petrece marea majoritate a timpului ascunsă nu se ştie pe unde, în vreme ce Muţunau se perpeleşte de grija ei: o mai fi încărcată, săraca...?)

1. vestea că se va plictisi - auzită, deja, din mai multe surse, cea mai amuzantă fiind „asezonată” cu replica paternă „dacă s-a plictisit şi de tabletă (copilul în cestiune se mai plictisise, în prealabil, şi de un telefon pentru care militase un an încheiat...) să trecem, repede, la alcool, droguri şi femei!”

2. propria înţelegere a adicţiei - nu de alta, dar, zilele trecute, mişunând eu pe lângă o construcţie semi-abandonată înainte de vreme (o casă neterminată, din cărămidă), m-am trezit calculând cele mai bune traiectorii pentru dărâmare, via păsăret exploziv...
De unde şi morala: nu amestecaţi oboseala cu jocurile virtuale, cam dăunează percepţiei corecte a realităţii...

3. la un moment dat s-or termina şi nivelele alea... (nu, Rovio n-a mai reuşit să scoată alte chestii la fel de adictive, şi eu altceva în afară de softuleţe educative nu mai îndes în tableta aia... iar wi-fi n-avem)


***


Surdulică-răcitul se întoarce, pe fond de eforturi mamiţuneşti de culturalizare gastronomică:
- Ştii, optuleţele alea mici, din castron, despre care tu ai crezut iniţial că-s supă cu scorţişoară, sunt mucenici munteneşti. Dar mai e şi un alt fel, opturi mai mari, din aluat de cozonac, care se presară cu miere şi cu nucă măcinată...
- Păi, da, din ăia am avut noi azi la grădiniţă, ucenici moldoveneşti!