Cum Muţunau se dă din ce în ce mai mare vedetă (ceea ce ar mai fi cum ar mai fi dacă împricinatul n-ar insista s-o arate spărgând diverse chestii şi meşterind intens, la fel de distrugător, pe la cele electrocasnice), Mamiţuni cea ranchiunistă şi răzbunăreaţă a hotărât că este timpul ca balanţa să se mai echilibreze.
- Ia-ţi chiloţii... da, ăia... înşfacă-i frumuşel şi du-te şi du-i la gunoi.
(coşul de gunoi unde apucă să şadă, înainte de a zbura la ghenă, chiloţii absorbanţi folosiţi & împachetaţi corespunzător în ei înşişi)
- Închide uşile / deschide uşile. (în lift)
- Pune la loc jucăriile (evident, asta ţine numai dacă junele este într-o dispoziţiune disciplinată.
- Întinde piciorul. Dă-ţi căciula jos. Scoate mâna.
Ceea ce domnul prestează. Cu elan & sârg.
Mamiţuni savurează despotic fiecare ducere la bun sfârşit a oricărei mici comenzi.
Cum de ce?
Păi, în afară de faptul (poate nu atât de evident) că lista comenzilor neonorate este de cinşpe ori mai lungă, e evident că onor capacitarea copilului (de fapt, colaborarea lui la...) n-o să ţină mult!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
2 comentarii:
ba o sa tina.
contrar a ceea ce scrii aici, si de fapt nici tu n-ai vrea sa se intimple.
acesta este paradoxul educatiei.
fiinta docila, 1/2 liber 1/2 iepure schiop.
Vic,
multumesc pentru incurajari :)
Daca ar strange dupa el din proprie initiativa, si ar fi si ceva mai putin distrugator, ar primi mai putine comenzi. (majoritatea vin din zona "restauratoare").
Zic eu :)
Trimiteți un comentariu