Vorbe de mamă singură

Am o singură poză cu mine gravidă.

***

Cel mai mult mă enervează faptul că trebuie să mă străduiesc tot eu pentru toate, fie ele mari ori mici - da’ când intră taică-său pe uşă, nimic din ce fac ori spun eu nu mai contează.

***

Când ai doi copii, se poate întâmpla ca unul să ia partea mamei. N-ar trebui să fie aşa, dar se întâmplă. Stai să vezi ce cadouri în plus primeşte celălalt, şi ce uşor se învrăjbesc fraţii.

***

Mi s-a părut că e inadmisibil ca în certificatul de naştere a copilului să apară numai numele mamei, însoţit de o linie. Am renunţat la pensia alimentară în schimbul faptului că şi-a recunoscut copilul.
Nu m-a ajutat cu nimic. Mai bine nu mă agitam. Am ajuns să mă bucur că nu ne-am căsătorit.

***

Când copilul face ceva bun, el l-a învăţat (chit că n-a mai prins demult copilul treaz...). Pentru toate cele care nu merg strună, tu eşti de vină, că nu-l educi.

***

Nu cred că trebuie să rămâi cu tatăl indiferent de condiţii, doar „de dragul copilului”. E nedrept să pui problema aşa, „principial”.
Acum, pe fiul meu nu-l mai bate nimeni şi fetei nu-i mai spune nimeni că-i o proastă.

***

La şedinţele cu părinţii, la meciuri şi la antrenamente merg numai eu.

***

Trebuie să-i aduc aminte când e ziua copilului.

***

În zilele de vizită, îl ia şi nu stă cu el. Îl lasă la bunici. Copilului, de fapt, nu-i place deloc la bunici.

***

Mama lui ţine legătura cu mine. Mi-a spus că-i pare rău că n-am rămas împreună, c-a încercat să vorbească de multe ori cu el, că nu-l poate face să înţeleagă.

***

Niciunul dintre prietenii lui nu ştie că el are un copil.

***

Câteodată, îmi lipseşte îngrozitor încă o pereche de mâini. Nu mi-ar trebui pentru mult timp - câte 5 minute, când şi când...

***

Cum poţi ajunge mamă singură?
Mai repede decât ar fi cazul.

Îţi asumi un copil dorit doar de tine.
Refuzi o căsătorie formală.
Nu alergi după domnul / dai viteză unui dobitoc.
Ai încredere într-o relaţie - mai mult decât ar trebui.
Ai suprize neplăcute care te fac, o vreme, să-ţi pui la îndoială propria sănătate mintală.
Ce să vezi, ai îmbătrânit, nu mai eşti deloc interesantă, valea.
Na, că nu mă pot lăsa de băut.
Sau eşti, dimpotrivă, în continuare, cât se poate de căsătorită - doar că domnul de pe certificatul de uniune maritală e mai mult musafir acasă şi/sau se cere şi el crescut.
Un blestemat de accident de maşină te lasă văduvă înainte să fi apucat să fii, formal, şi mireasă.

Când se-adună la o cafea toate „cazurile” astea, ies vorbe precum cele de mai sus.
Da' şi zâmbete.
Copiii cresc. Şi lumea merge mai departe.