miercuri, 12 mai 2010

... în care Mamiţuni o face pe politicianul, parlamentând despre indemnizaţia vieţii

Calculele sunt simple.

Iaca datele de bază:

Cât cheltuim, în micro, cu mămicia?
600 RON pe lună nu ajung să acopere consumabilele: pampers (200-300) + hăinuţe (în primele 3 luni, cel puţin 150-200 RON pe lună) + vizite medicale (30-100 RON vizita, dacă vorbim de Bucureşti; şi în primele săptămâni faci sistematic sportul ăsta) + medicamente (numai un tub de Bepanthen sare de 20 RON; nu-mi vorbiţi de compensate, că astea-s, la nivel practic, basme) + (eventual) lapte praf (20-25 RON cutia; socotiţi numărul de mese-supliment la cele 6-7 din 24 de ore. pe urmă calculaţi costul lunar. succes la ridicarea de pe jos, post-leşin).
De ce lapte praf?
Ştiţi cumva că suflarea medicală românească se speteşte susţinând alăptatul? Şi că are mari rate de succes în direcţia asta?

Nici dacă adaugi cei 200 RON din alocaţie (pe care ai cam vrea, eventual, să-i pui deoparte pentru copil...) nu stai neapărat mai bine - cu atât mai mult dacă te apuci de pus la socoteală toate agregatele de bebeluş (cărucior, scaun de maşină, pat...) pe care le vei cumpăra... că nu te descurci fără unele dintre ele, oricât de zgârcit ai fi.

A, am uitat să adaug că, în timpul ăsta, mama mai trebuie să mai şi mănânce. Şi că mai sunt de plătit întreţineri, lumini, telefoane (pe care o să le încingi vorbind cu pediatri şi neonatologi), rate şi alte treburi. Motiv pentru care celelalte venituri ale familiei proaspăt înmulţite vor dispărea cam ca apa vărsată pe dune-n Sahara. Instant.

Deci de bani ar cam fi nevoie.


Dar în macro, c
ât om cheltui? La nivel naţional? Hm?
Nu ştiu. Aş fi curioasă să aflu oarece date statistice. Da’ de-alea corecte şi corect prezentate - cu câtă populaţie e în CIC, de când şi până când, pe plafoane de venit - nu lăbuţe cumulate aiurea...
Nu-ş de ce cred că nu le are nimeni la zi (nici datele corecte, nici lăbuţele). Deşi, evident, ar cam trebui... Măcar datele.


Care sunt consecinţele instituirii unei indemnizaţii tip 85%?

A, păi e un flagel. Toată lumea e gravidă şi nepăsătoare şi stă acasă degeaba pe banii mei, contribuabilu’, care iaca, nu mai am ce da pe bere, căci mă arde, frate; pentru asta plătim noi impozit?
Dar eu, guvernachele, mă voi împieptoşa şi voi face, de aici, mare economie. Mare.
Şi voi şi umfla banul ghebos de pe impozitele doamnelor mame chioare de somn care se întorc „eficiente” la muncă.
În vreme ce autorităţile locale schimbă intens bordurile schimbate anul trecut. Probabil, le pun înapoi pe cele vechi. Nu gratis, să ne înţelegem.
Că apuci să creşti copii mai sănătoşi şi mai echilibraţi, că încurajezi o bună parte din populaţie să-şi înregistreze corect veniturile pre-natale... că ai de câştigat calitativ şi cantitativ ca naţie...
... auzi, ne laşi?
Vrei calcule pe termen lung? Urli după priorităţi? După coerenţă?
... auzi, ne laşi? Mandatul e de 4 ani. Moştenirea, grea. Şpaga, din ce în ce mai mică. Punct. Gumbai.


Care-i problema cu demografia?
Nasoală.
Cică în ritmul ăsta nouă n-o să aibă cine să ne plătească pensiile.
Ei, dar ce mai contează. Oricum vine 2012, pleacă Boc şi, până la pensiile noastre, poate se descoperă niscaiva roboţei utili, cine ştie...
Şi-apoi, deja suntem cam mulţi. Cât să ne mai înmulţim? Dacă se scufundă pământul sub noi?
(nu că sub unii anume ar fi mare pagubă...)

Şi ce era rău la 6 milioane?
Păi, într-o primă fază, cum ziceam, că nu-ţi ajung.
Că trebuie să cheltui enorm în zone care n-ar trebui să existe - gen şpăgi prin policlinici şi spitale - pe servicii de proastă calitate.
Că trebuie să te întorci, de nevoie, (mai) rapid la servici, în condiţiile-n care (cu cele câteva excepţii ale unor minunate instituţii de stat) nu ai nici facilităţile, nici flexibilitatea de care e nevoie pentru părinţii unor copii preşcolari.
Că nu faci, de fapt, decât să scazi productivitatea muncii proaspeţilor părinţi, în vreme ce, pe termen mediu şi lung, produci pe bandă viitori halitori de medicamente compensate.


Care-i problema cu economiile la bugetul de stat?
Statul, cu tot respectul, pare a fi (prin reprezentanţii lui, că el, altminteri, e o construcţie, nu o fiinţă, săracul) atât uşor dobitoc cât şi micronic de îngust la minte.
Nu are rost să-i cerem să dea dovadă de viziune pe termen lung, bun simţ ori perspectivă. Nu mai mult decât ar avea sens să petiţionăm plopul când vrem mere.
Prin urmare, la întrebări de genul:
- da’ cam care sunt obiectivele demografice ale programului dvs şi cum se reflectă ele în practică? cu fapte, bre. lasă-mă cu gargara.
- da’ ce efecte ziceţi c-o să aibă măsura asta (X) pe termen lung?
- da’ ce alte găuri în buget mai aveţi? şi cum se compară ele cu asta?
- da’ cam în ce ziceţi c-ar avea sens să investească guvernul din care, cu onor, faceţi parte?
- da’ cam cât se va plăti de la bugetul de sănătate peste 5-10-20 ani pentru compensatele bebeluşilor de azi, care, de-ar fi fost (să zicem!) alăptaţi pân’la 6 luni de mămicile din dotare, nu mai tocau ulterior bani pe anti-alergice?

...se vor isca oarece priviri lungi. Relativ bovine.
Da’ interziceţi, bre, făcutul de copii, (să se lase cu amendă, ca-n China), şi vă luaţi de-o grijă.


Ce zice Mamiţuni?

Ia mai terminaţi cu tâmpeniile.
Aici aţi găsit banii? Ori iar vă faceţi că munciţi?
Le-aţi făcut pe toate şi a rămas asta?
Avem cumva creşe şi grădiniţe destule? Distribuite coerent pe hartă?
Şcoli de bone?
Prevederi de lege privind acordarea de programe flexibile de lucru pentru mame/taţi, ca să se poată şi oamenii aştia duce la servici fără să aibă aerul că merg la pârnaie şi că-n lipsa lor se dărâmă tot acasă? (nu vorbesc de cele 6 ore... care-s, în practică, o mare glumă...)
Un climat social prietenos, favorabil maternităţii?
Oraşe curate, nepoluate, nesugrumate de trafic? Nesufocate de clădiri aberant construite, aprobate fromos pentru pretenarii voştri cu bani?
Natalitatea debordează şi nu ştiu eu?
Există, cumva, altă opţiune civilizată, gen posibilitatea cotizării, pe persoană fizică sau juridică, la vreun produs de asigurări, de stat sau private, legate de maternitate? Altul decât cel pe care mi-l organizez eu mie?
Aveţi senzaţia că această categorie socială, actualmente interesată de făcut şi crescut copii, are o jenă majoră în a ieşi în stradă, să arunce cu pamperşi plini peste gardul guvernului? Ţineţi cont că producţia zilnică de bombiţe biologice e mare, şi că vin căldurile! (iar pungile de plastic în care pui chiloţii au darul de a se sparge în contact cu solul, eliberând conţinutul "frumos" mirositor...)
Măsurile astea sunt gândite de oameni care şi-au crescut personal copii? Sau de nişte tăntălăi de modă veche care habar n-au ce-i aia?
Măi burduhoşilor. Când v-oţi vinde limuzinele de protocol; când o să daţi dovadă de transparenţă şi cumpătare la capitolul cheltuieli şi nu numai; când o să aveţi bun simţ... atunci ar trebui să ne-apucăm să rediscutăm problema asta.

Pentru că sunt sigură c-ar mai fi multe altele de rezolvat, cu bun simţ şi cu mare efect, înaintea ei.
Eu am semnat.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Macar de s-ar alege, pe suflet, cu toata energia negativo-blestemacioasa ce vine in momentul asta din partea miilor de mamici !
Cat ii mai tine pamantul ?!

Semnat !

ayandari spunea...

Mamituni multumesc mult de articol.Faza cea mai nasoala este ca nu a luat Chioru' in calcul situatii cu mame singure fara niciun alt ajutor, cu familii de bugetari din care lui i-a taiat deja 25% si ea este in CIC dar la banca au o rata lunara de 400 euro pentru locuinta, nu au luat in calcul faptul ca sunt tineri pe care nu-i ajuta nimeni cu nimic.Efectiv sunt niste criminali.Vor distrugere in masa ca sa-si scoata parleala la ce au furat ei ani de-a randul.Oare buzata de Eba si-o putea creste plodul botoxat cu 600+ 200 ron/luna?Efectiv mi-e sila de toata mizeria la care ne supune guvernul lui Chioru'& Pitix

Altheate spunea...

Am semnat si eu petitia, sper sa aibe si un efect.

Mamiţuni spunea...

Anonim,
eu mi-as dori sa li se poata trimite, in loc de blesteme, un pic de minte. Un pic de bun simt...
Care sa se si lipeasca de ei!

Ayandari,
Eu nu cred ca a luat nimeni nimic in calcul, in afara de o serie de cifre seci, in care-si pun mari sperante - desi nu-s in stare sa explice realitatile din spatele cifrelor.
Pentru guvernanti, din pacate, nu prea existam...

Altheate,
Multumesc.
Sa speram. Macar atat putem face, sa semnam si sa speram.
A, si sa le aruncam cu chiloti in nas.