Poliglotul

Muţunaul a fost regele neîncoronat al mutulicilor până pe la venerabila vârstă de 1 an şi 8 luni.

Până şi mama (în varianta cu adresă) a binevoit să spună destuuuul de târziu.
- Păi, nu prea meritai...

Da' toate astea sunt în trecut, căci, nu de mult (dar parc'ar fi fost acum veacuri), s-a rupt conducta cu cuvinte.
(scuzaţi cucufonia)

Şi acum bagă, frate.
Inclusiv propoziţii. Uşor eliptice de predicat, ele, aşa, da' per total inteligibile.

...doar că, graţie influenţei stimulative a jucăriilor poliglote, tre' să şi ştii nişte limbi străine pentru asta...
(de unde şi titlul postării).


Interesant e că pare japonez (vocabularul dumisale nu conţine litera L), englez (bai-baaaaaiii; beeeibiii; iiiv'ning), francez (bisous!) şi, în acelaşi timp, neamţ (hallo!).

A mai rămas şi-un pic de neanderthal în el, da' nu mult.

Va trebui să mă apuc sistematic de notat citate... unele "opere" sunt de-a dreptul savuroase.