duminică, 16 ianuarie 2011

Lucruri care m-au scos din sărite

(nu, nu e totul numai lapte, miere şi hlizeală, oricât m-aş strădui)

Trântitul sertarelor.

Smocăitul perdelelor. (am şi acum o galerie pe jos)

Trasul apei la baie. (bazin la semi-înălţime- e uşor să apeşi)

Izbitul uşilor.

Trezitul de mii de ori pe noapte.

Scuipatul mâncării.

Toate astea, susţinute de o perseverenţă infinită.


Din fericire, au trecut. Cel puţin nu mai sunt în faza de apogeu... (pen’ care am avut bafta supremă să le văz pe toate astea de mai sus simultan!)


Acu’ mă mai ’nervează la culme repetatul (la fel de infinit de perseverent) al unor fraze. (criteriile de selecţie mă depăşesc). Recordul contabilizat a atins 16. (în condiţiile-n care nu era ignorat, doar că nu se putea da curs instantaneu cererii...)

Şi faptul că am scăpat complet din mână ora de culcare. (mai nou, junele refuză să se culce dacă fie şi numai o singură persoană rămâne trează în urma lui!) Ceea ce mă pune-ntr-o dificultate maximă în materie de treburi domestice şi nu numai.

Cu ne-scosul din pamperşi nu mă agit aşa tare (nu mai am energie pentru asta...). Nici cu faptul că nu se îmbracă deloc singur (nici măcar o şosetă: nu că nu poate, nu vrea.

(Pe el probabil că-l scot din sărite supravegherea şi boscorodirea bunicească (tooootul se urmăreşte şi se comentează pisălogic), tentativele mamiţuneşti de responsabilizare. Şi (notabil, încă de pe acum) orice idee de limite. )


Şi propria mea oboseală, de-acu’ virată zdravăn spre patologic.

13 comentarii:

alina spunea...

Transmitem un big hug.

Dupa doua zile de scos scutec plin cu kk si modelat ca pe plastilina pe covor (built-in!!!!), amestecat in respectiva chestie cu jucarii si decorat de perete cu acea materie prima (?!), am toata intelegerea de pe lume pentru orice suflet chinuit de mama de toddler ...

Din soc inca nu mi-am revenit, nici cuvintele (cu umor) nu mi le-am gasit, sa pun pe blog povestea. Pe care musai sa o pun, stiu ca asemenea istorisiri fac viata mai usoara altora care nu au trecut (inca) prin ele ...

So, cheer up, it could be worse!
(mai adaug la lista: scormonitul in cosul de gunoi, pasiunea demential de intensa pentru jar ori carbuni, sau cenusa, placerea deosebita de a rupe carti, jucarii sau alte obiecte, daca se poate in mod ireparabil, mancatul cu urme pe o raza de 2 km in jur, mofturoseli de dragul mofturoselii, urletele, nu exagerez, adica urlete, ca de animal pe cale de disparitie ucis prin tortura de vreun vanator, si ma opresc, ca deja cineva cotrobaie prin bucatarie).

Iti doresc sa nu treci prin nimic din lista amintita si astfel postarea ta va fi relativ putin infricosatoare! :)

Pupacim cu drag!

Mamiţuni spunea...

Alina,
multumesc pentru big hug!

Intoarcem, de mai multe ori.
Comparativ cu tine, eu mi-s, cum s-ar zice, in pantaloni scurti.

Peste sculpturi & decoratiuni cu caca n-am dat. Nu stiu cum as fi reactionat.
Pe alea cu cotrobairea-n gunoi nu le mai pun la socoteala. La noi, nu-s asa dese - pot fi considerate tolerabile.
Jar n-am. Carti lipesc (la nivel de maiestrie ... iesita din comun). La fel, jucarii.
Nu mai scuipa mancarea (cand nu mai vrea, se ridica pur si simplu).
Mofturi avem, cat China. Da' cu unu', mai merge.
La urlete, iar ma lasa nervu'.

Sper sa treaca in timp util, inainte de racnetele de tip "da-mi masina si bani de bere"!!!
(om mai prinde vremea aia cu neuroni intregi???)

zoozie spunea...

băi, Mutunau are cumva 5 ani? Că văd că astepti atâtea chestii de la el...

shmeny spunea...

auzi,
cine zice ca nu se enerveaza din cauza plodului minte si io nu-l cred. sunt enervantei. olga arunca obiectele, incluziv mancarea, in spate, cu un gest plin de dispret, privindu-ma cu un dezgust studiat. cui ii place chestia asta? se zvarcoleste ca toti balaurii la imbracat, asta in conditiile in care e iarna si pana ne imbracam amandoua sa iesim pe usa eu sunt deja in lacrimi, si ea la fel. si olga, recunosc, e mai cuminte ca altii.
dar repet, daca zice vreun parinte ca e zen si cu chakrele deschise non-stop, io zic ca ori minte, ori e nebun :D

zoozie spunea...

ba si eu ma enervez dar mai mult pe mine, nu pe fi-mea. Eu am iesit cu ea pe-afara si in body si i-am dat restul hainelor in plin ger. Asa, si n-a sucombat nimeni. :))

Bine, eu am si foarte putine asteptari de la un copil si regula nr 1 e ca un copil e cel mai fericit and murdareste ceeva. Anda varsa budinca pe masa si ananca "ca pisica", da pe jos si deseaza cu piciorul, nu vrea scutec si-mi face balti pe parchet, mi-a desenat toti peretii, suge uneori de-mi vine sa ma urc pe pereti, dar tot acasa langa ea as vrea sa fiu acum :(

Mamiţuni spunea...

Zoozie,
sa traiti, ma iau de urechi in fata clasei!
Sa ma potolesc, deci, sa-mi bag mintile-n cap? :)))
Cand nu-s ranga de oboseala, lucrurile sunt acceptabile. Cand nu trebuie sa le fac eu pe toate, lumea e mai vesela si mai buna.
In rest, mai scot si eu fum pe nas.


Shmeny,
eu mi-s din constructie relativ usor de scos din pepeni. Acu' chestia e ca una-doua lucruri duc - gen mofturi sau scuipat mancare. Dar nu pe toate odata, zile la rand.
Da, au fost momente in care era sa zic ca fi-miu ma persecuta. Au fost si altele in care ma pufnea rasul. Acu' parcurgem o etapa in care zice "nu" la orice.
Ori ma distreaza, ori a-nceput sa-mi placa; oricum, n-a ajuns pe lista :)
Cu imbracatul, am un intreg sistem. Poate scriu despre asta...

Mamiţuni spunea...

Zoozie,
fiecare dintre noi are metode si maniere proprii de a se adapta provocarilor aruncate de copchilul din dotare.
Al meu e ceea ce tehnic vorbind se cheama "obraznic". OK, energic, curios, inventiv, curajos... tot la nazbatii ajunge. Non stop.;)
Ca sa-i faci fata fara sa recurgi la metode de coercitie tembela, iti trebuie (imi trebuie) multa energie.
Uneori n-o mai am.
Alteori, cand nimic din ce fac nu da roade, mi se mai ridica si mie tensiunea...

Iar aia cu hachitele venite toate deodata a fost pur si simplu nasoala. Pentru ca nu facea numai ce am scris - mai facea si altele.
Doar ca pe alea (spart oale si vitrine, scris pe pereti si pe haine, rupt carti, atarnat de usi) le toleram mai bine.

Bun, asteptarile nerealiste te-ncurca.
Ce-ti spun eu e ca si fara ele se poate intampla sa simti ca nu mai poti.

alina spunea...

Mamituni: I HEAR YOU, SISTER!! :)
EXACT, cand trebuie sa le faci tu pe toate, cand nu dormi cum trebuie (de ani de zile), cand copchilul trage de tine ca de elastic, sa vada cand si daca pocnesti ... mai greu cu asteptarile.
Si eu in fiecare dimineata imi propun sa las de la mine pana la 5m sub pamant, insa, recunosc, dupa 10, 20 de faze din astea, legate, de cheekiness extrem (la mine la dublu), imi cam pierd zenul si umoarea si o mai iau pe aratura.
Sigur ca e ok sa-mi picteze peretii, sigur ca e ok sa faca mofturi, la mancare sau imbracare, sigur ca e ok sa calc pe jucarii in orice cm patrat din casa. Insa cand treaba asta se face cu repetitie intentionata si zambetul ALA pe buze, orice om normal la cap incepe sa ia personal trebili. Si cum auto-controlul e musai sa functioneze, altfel ajungi sa maltratezi naibii copilul, rezulta doar acumulari de nervi si frustrari.
Io m-am gandit sa ma apuc de box. Are un prieten un sac de box minunat, rosu, am sa i-l cer cu imprumut, si-asa nu-l mai foloseste. Il instalez in sufragerie, la indemana.
Si la urmatorul rahat pe pereti si covor, in loc sa spal si sa sterg si sa frec - sedinta de cinci minute de dat cu pumnii, schimb capul meu din destinatie cu sacul de box!
Marturisesc, stau prost la capitolul calm/curatenie. Adica am manii pline pe bucata aia si n-am nici timp, nici bani sa le tratez medical cum se cuvine. Probabil asta e tratamentul meu ... cu fetele, mi-l administreaza in doze de soc, la varsta mea nu mai tine cu picatura!
Oricum, nu-i incurajator nici cand auzi pe ORICINEALTCINEVADINLUMEAINCONJURATOARE exclamand "hai, mai, chiar asa au facut? doamne dumnezeule, si mai sunt si fete ....!".
Iaca.
Deci big hug again. Nu va mutati in Australia, sa ne plangem reciproc de mila, mai de-aproape asa?? :))

zoozie spunea...

Mamituni, caderi are oricine. Dar trec. M-as incrie si eu la berea asta. Acum tocmai am iesit dintr-o discutie cu husbandu din dotare in care ii explicam ca orice timp pe care si-l gaseste el pentru el, din putinul disponibil, e un timp in minus pe cae mi-l pot gasi eu pentru mine. Si ca asta, oricat de generos ar putea fi tiparul dupa care te-a croit ma-ta, doare. Si ca tu ala care-ti iei liber mai tii cont si de asta macar din cand in cand ca asa e fair play.

Mamiţuni spunea...

Alina,
ah, dar ce tare vorbesc :) de se-aude pana in Australia! :)
Sa-ti zic (a propos de coincidente) ca nu mai departe de zilele trecute ma uitam lung la un set de box aflat pe rafturile unui hypermarket de pe-aici? Cu gand ca ... la o adica... as putea sa-i arat eu lui, setului? :) Si, eventual, sa-l trimit pe Mutunau sa se bata cu sacul, nu cu mine? :)
Iaca, am zis.
Cam pe aceeasi lungime belicoasa de unda, aia "vai de mine, si-s fete", merita, din mai multe motive, un sincer cap in nas (adresat comentatorului "avizat" care da pe goarna asemenea opere complete)
Nu ma zgandari cu Australia, ca mult nu mai am.
Dar ce ne facem cand "progeniturili" noastre se vor alia, vor invata numai lucruri "bune" si noi o sa ne trezim intrate in belele si mai mari? :)

Zoozie,
deci sa ne gandim sa facem clubul berii? :))
(cand, zau, nu stiu, dar de propus, putem sa ne propunem!)
Aia cu timpul persoanelor care ar trebui sa fie si ele implicata e, la mine, un alt capitol intreg - care, si el, ma scoate din apele mele teritoriale.
E foarte usor sa zici "e treaba ta, ca esti mama copilului" dar nu e OK.

zoozie spunea...

Mami, la mine daca bat saua cum trebuie mai pricepe si iapa. Iti doresc asemenea :)

Anonim spunea...

Foarte utile discutile astea, macar stiu la ce sa ma astept in viitor , sa nu fiu socata. Sa apreciez micile iesiri de la varsta asta, citind la voi mi se par nimicuri, mi-e si jena sa le mentionez ... (dar la un cap in gura in timp ce se zvarcoleste ca nu vrea sa fie incaltat, tot ma tulbur)

BIG, BIG HUG, Mamituni :)

Renate

Mamiţuni spunea...

Zoozie,
pai in cazul asta te-ai scos :)

Renate,
(zise ea frecandu-si barbia)
am si eu niste amintiri pe tema "capete-n nas cu ocazia imbracatului". Autorul loviturii involuntare dar nu mai putin dureroase fiind, evident, progenitura din dotare.
Acu', nu te speria. Poate la voi o sa fie mai simplu. Sau poate, cum zici, stiind la ce sa te astepti, o sa poti modera reactiile...
Multumim pentru aprecieri.
Intorc cu drag BIG-HUG-ul :)