- Nuoooooouuuuooo! Nu pune b’ânză peste piţaaaa!!!!
Jap, cutia zboară de pe masă şi un chintal de caşcaval ras poposeşte pe gresie, pentru a fi călcat instant, cu nerv, de sprintenele tălpoanţe muţunautice.
- Nu v’ieau b’ânză sub piţa!
- Tehnic vorbind, e peste. Nu sub.
- Nu v’ieau, nu v’ieau!
- Uite c-o dăm la o parte de pe două felii, bine?
- Bine, face musiu concesia serii.
Vine momentu’ pizza caldă.
- V’ieau din aia, cu b’ânză! Dă-mi-o mie!
Şi, desigur, haleşte subit vreo trei felii, numa’ din alea cu b’ânză.
E o etapă.
Una din care noi părem a nu mai putea ieşi niciodată.
Nu-i bai, vom îngroşa glorios rândurile unor adulţi cu caracteristici similare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
Știu filmul ăsta. Jucăm în el în fiecare minut. Și când neputința nu-mi mai dă pace mă întreb dacă toți cei reali din jurul meu a căror dezaprobare e ca un cor antic nu cumva au dreptate. Dar pentru că știu instinctiv că adulți așa SIGUR nu vor ajunge, mă mai trezesc la realitatea și parcă nu tot ce fac e rău-rău. Așa cum mi se tot repetă.
Deci stai liniștită: dacă au acum dreptul de a fi răzgândici, vor fi mai puțin la maturitate.
Anca,
da' chiar exista o etapa a razgandirilor.
E parte din dezvoltarea normala.
Doar ca e uneori atat de derutanta, de intens-innebunitoare, incat pot sa-nteleg de ce genereaza reactii de tot felul.
si noi tot in filmul asta, de vreun an deja...
Luminita,
cunosc durata. Si la tine e la dublu...
(da' nu se conving unul pe altul sa vrea? sau, dimpotriva, se razgandesc impreuna?)
Citesc la tine si incerc sa ma pregatesc pentru fazele urmatoare. Inteleg ca la razgandici varianta cea mai buna pentru acum si rezultatul din viitor este sa fie lasat sa se exprime, sa fie razgandici cat vrea. Am prins bine?
Spune-mi, te rog, cum reactionezi/reactionai,daca a trecut faza asta, cand nu mai doreste sa stea locului intr-un magazin de ex, cand tu chiar trebuie sa cumperi ceva si n-ai alta varianta decat sa-l iei cu tine, iar el face diverse... incepe sa scoata cartile din rafturi, la librarie / sa traga de dulapuri la un magazin / ba chiar sa traga de un palton necunoscut si apoi sa-i faca cu ochiul poseta aceleasi persoane si alte variante mai putin suportate de majoritatea (adica daca pana acum i se parea cuiva simpatic, ca e mic si dragalas, acum strang din buze si se aud gandurile lor "vai...ce copil obraznic si prost crescut...)!?
Are 2.5
Pana de curand puteam gestiona dezastrele cu multe explicatii, uneori luat pe sus si mers acasa si iarasi explicat, dar acum din ce in ce mai des parca nu mai sunt auzita.
Spune-mi te rog, cum reactionezi in momentele cele mai dificile provocate de si cu Mutunau?
Multumesc frumos !
Anonim,
etapa de razgandici apare in multe din cartile, citite de mine, referitoare la evolutia copilului. E ea explicata uneori diferit, ca motivatie (explorarea relatiei cauza-efect; aspecte legate de memoria de scurta durata; dificultatea de a lua decizii; explorarea emotiilor legate de pierdere) si "tratament", dar apare. Precizarea care o insoteste e ca e intensa, dar trecatoare.
La intrebarea "am prins bine?" referitoare la a lasa copilul sa se exprime, sa fie razgandici cat vrea cand e mic, o sa pot raspunde in cunostinta de cauza abia cand o creste Mutunau :))
Presupunerea e ca-i o etapa trecatoare si ca trebuie sa fie tratata mai degraba cu blandete, rational, decat, reflex, cu enervare.
Ceea ce e mult mai usor de zis decat de facut. Esentialul e ca pe-asta copilul chiar n-o face intentionat, nu face decat sa dea curs unui impuls mai puternic decat el.
In ce priveste mersul in magazine - lectia numarul 1 (invatata de mine) a fost sa nu il iau cu mine cand e prea obosit. Mai bine anulam cumparatura, decat sa merg cu el agitat de prea multa oboseala. E nevoie de ceva planificare, dar e realizabil.
Lectia numaru' 2 este ca pe copil tre' sa-l tii ocupat. Ori il duci in brate / cos, ori il distragi - cu vorba, cu desenat, prin prezenta unei vanzatoare amabile...
La varsta de 2.5 ani (multi inainte!) e devreme sa te astepti de la copil sa fi internalizat seria de comportamente social "dezirabile" (adica sa stea teapan locului si sa nu faca deloc ceea ce pentru el e joaca).
Cine, dintre privitori / interlocutori nu pricepe asta, nu merita sa-ti bati capul cu el/ea.
Remarca "prost crescut", adresata fie si in gand unui copil de varsta asta, e ea insasi dovada de educatie deficitara.
Mutunau are alte episoade dificile. Mi-ai dat o idee sa le strang la un moment dat intr-o postare, multumesc!
Trimiteți un comentariu