Tort, chiloţi şi o doamnă

- De ce e liber joi la grădiniţă?
- Joi nu se lucrează.
- De ce nu se lucrează joi?
- E sărbătoare naţională.
- Se dă şi tort?
(toată gaşca de la grădi e complet dilie după tort. orice tort. eventual şi cu pietre, numai tort să fie.)



Muţunaul trage intens cu ochiul la schimbările de vestimentaţie mamiţunească.
N-am realmente vreo tresărire majoră la holbatul pe furiş, urmăresc atent însă orice formă de perseverenţă muţunautică (cred că e util să mă prind din timp când are şanse să se oprească din ceva şi când nu. concluziile intermediare sunt şi nu sunt încurajatoare. nu se opreşte. dar s-a prins vag cam cum să fie discret)
- Ce faci, îmi studiezi chiloţii?
- Da.
- Şi ce-ai descoperit?
- Că-s panda!
(tanga)



- Musiu, ai terminat de mâncat?
- Da. Să-ţi fie de bine. Acu’ pune mâna şi adu-ţi farfuria la spălat.
- Mulţumesc!
Şi o şterge, omiţând complet s-audă cererea.
15 minute şi 155 câteva alte solicitări repetate mai târziu, mă înghionteşte o mânuţă.
- Poftim, doamnă.