marți, 4 noiembrie 2014

Zoon politikon se întoarce


(vedem dacă se şi răzbună...)

- Să nu cumva să votezi cu Monicuţa aia Macovei, zice Muţunau, în drum spre secţia de votare.

Notez, în gând, remarca referitoare la magnificul „îndemn” de debut (mai precis, la presupusa lui sursă...), alături de o oareşcare imprecaţie aferentă.

S-a prins că nu votez nici cetăţenii vag urecheaţi despre care, pe baza imaginii electorale, nu ştii sigur dacă mai sunt vii, nici reclamele la zacuscă, nici pe alea la Dedeman. Mai mulţi nu prea mai ştie.


- Da’ tu cu cine ai vota?
- Cu Iohannis!
- Aha. De ce?
- Seamănă cu unchiul M.!

(unchiul M. este considerat, desigur, admirabil de foaaaarte simpatic).

Şi-acu’, şăd eu, ca baba pe şanţ, întrebându-mă dacă nu cumva ăsta e standardul naţional de decizie din spatele votului: reperul de tip clasa I....

4 comentarii:

Anonim spunea...

Auzi, s-ar putea ca reperul de tip clasa I sa fie foarte bun. Nu odata mi s-a intamplat ca persoana x sa-mi displaca pt ca semana (nu neaparat fizic, ci cumva, asa, metafizic sietaforic) cu y care in trecutul meu "nu-mi facuse bine la sanatate". Intrucat am terminat de ceva vreme cls I luptam cu aceasta displacere. Ulterior se dovedea ca si persoana x nu era chiar grozava pt sanatatea mea. In cele din urma am decis sa acord mai mult credit instinctelor. Zau ca nu m-au dezamagit niciodata. Ady

Anonim spunea...

Ps. Nu ma refer strict sa subiectul reperului tip cls I din articol, ci la modul general. Ady

Mamiţuni spunea...

Ady,
eu fac o diferenta foarte clara intre afinitatile / respingerile din plan relational direct si manifestarea optiunii electorale.

In planul relational direct, nu stiu sa-ti spun daca nu cumva respingandu-l pe X care seamana cu nasolul Y nu cazi in plasa profetiei auto-implinite.
Stiu sa spun ca acest gen de abordare sta, de multe ori, la temelia discriminarilor.
Pe de alta parte, cred in libertatea manifestarii preferintelor / a instinctelor. Dar n-as merge pana la a le generaliza.

In ceea ce priveste planul politic, pe mine ma intereseaza intai programul candidatului, pe urma premisele realizarii acestui program (istoricul de realizari, respectiv de promisiuni netinute, istoricul de minciuni sistematice - pentru ca, iata, a devenit un criteriu.... - si cam cat de energic si independent pare candidatul cu pricina).

Simpatia merge pentru iesit la bere, dar nu pentru vot. De aia zic ca-mi pare ca traim in lumea optiunilor de clasa I...

De pilda: Ponta nu-mi e propriu zis antipatic ca persoana. Dar comportamentul lui (cu accent pe minciuni si inconsecventa) imi pare absolut detestabil. Si "promisiunile" politice, la fel.

Mamiţuni spunea...

Ady,
acum ti-am vazut PS-ul, intrase in spam.
Primul meu comentariu de raspuns, cum se vede, pornise de la premisa fara PS.