Invincibila Imortelă

Luni dimineaţa eram bine.

Pe la prânz începusem să tuşesc.

Spre seara, îmi ieşeau pe ochi ba plămânii, ba creierii, ba alte varii organe interne la fiecare tură cataclismică de zborşeală, şi mi se cam lichefiaseră oasele. În plus, simţeam impactul fiecărei pale de vânt - e drept că bătea, nu glumă, dar eu eram în maşină...

Ieri eram legumă, zăcând în pat cu o febră indicată drept 36,7 de termometrul electronic şi de 39 de cel clasic, cu mercur (da, mai am unul. da, folosim substanţe toxice. da, intenţionez să-l las moştenire de familie. numai să reziste) şi căutam intens un punct negru.
(mă rog...)
(o fi fost virusul?)

Azi nimeresc, de bine de rău, tastatura.


Concluzii (delirante...) de pe parcurs:

- când ai copil / copii nu ai voie să te îmbolnăveşti (interzis! noroc că, de data asta, Muţunau tuşea cot la cot cu mine, dar, spre deosebire de dăţile trecute, de data asta-mi aducea el mie apă şi alte minuni)

- ... deci să nu te gândeşti cumva să mori, da?

- să nu te aştepţi la vreun dram de simpatie din mediul profesional (în general, dacă la un moment dat îţi rupi piciorul, e bine să te prezinţi la servici cu el în sacoşă)

- şi... (revelaţia emisiunii) n-o fi ăsta unul din motivele cheie din spatele isteriei pro/contra vaccinare, evitarea absenţelor de la muncă?
(SUA sunt destul de sălbăticuţe, ca să nu zic tembele de-a dreptul, în materie de concedii, de maternitate şi medicale; într-un astfel de context, e fundamental să se îmbolnăvească, pe cât posibil, cât mai puţini oameni, şi, desigur, cât mai puţini copii)
(da, mă amuz să-mi dau cu părerea pe teme de vaccinuri. dar din cu totul alte perspective decât cele „standard”, absolutist-pro sau absolutist-contra)

Aşa... toate bune şi frumoase cu conspiraţiile astea. Bine-ar fi să mai apuc să-mi trag şi sufletul.