Cărţi rupte, uşi trântite şi ceaiuri nebăute

Am dat peste punga în care pusesem, acu’ vreun an, cărţile rupte de Muţunau. Le pusesem cu gând că le lipesc eu, mâine-poimâine. Îhî. Vezi să nu. Sau poate stau la Pol şi nu m-am prins încă.

Îmi amintesc cu precizie sentimentul copleşitor de atunci (de la punerea în pungă), referitor la starea cărţilor. Mi se păreau de nerecuperat...

Ieri şi azi, am lipit şi presat. În doi timpi şi trei mişcări. În vreme ce mă conversam intens cu junele. Întrebăndu-mă (în paralelul paralelului (mamei lui))ce aveam în cap (în afară de nesoamne) la vremea cu pricina.

Vestea bună este, aşadar, că mi-s bună la lipit.
Vestea suplimentară (ca să nu-i zic altfel...) este că Muţunau s-a perfecţionat şi el! Acu’ nu le mai rupe pur şi simplu. Le spulberă!



Sportul muţunautic de căpetenie este trântirea cât mai sonoră a uşilor. (din urmă vine puternic pedalatu’ pe bicicleta eliptică, da’ despre asta vorbim alt’dată)
Zilnic, se aud cel puţin vreo douăj’ de răcnete de genul:
- Muţunau a închis uşa pe maaaaami!!!
(douăj' de sesiuni, în condiţiile în care ne suprapunem acasă numai câteva ore; n-am avut curaj să număr în weekend...)
Uşile, ca să se poată trânti, trebe mai întâi deschise. Mai ales cea de la baie.
Astfel că, nu mai departe de azi dimineaţă, mă trezesc cu clanţa uşii în coaste în vreme ce dădeam să mă înveşmânt corespunzător cu bulendrele din dotare. Muţunau, oarecum surprins de privelişte, exclamă:
- Mami are ţâţe!!!

În altă ordine de idei, acu’ nu mai ştiu câtă vreme (dar sa fie cu oarece săptămâni în urmă...), am cumpărat de la DM un ceai de Advent. Cu câte un plic pentru fiecare zi de la 1 decembrie la 24. Inutil de precizat c-am băut integral numai una dintre căni... (ceaiul, de altfel, bun).

De-o vreme-ncoa’, nu-mi mai plac sărbătorile. Mă năuceşte agitaţia furibundă din magazine, de pe străzi, din trafic. Nu-mi plac festivismele şi entuziasmele de comandă. Şi mă epuizează drumurile din ce în ce mai lungi. Şi faptul că par să nu mai am timp pentru mine, în heirupismele pretins salvatoare de sfârşit de an.



În ultimul rând pe ziua de azi, ca să-nchei într-o notă conciliantă, aş vrea să-mi aducă Moşul o Toyota Avensis break, Diesel. Poa’ să fie şi second hand (da’ nu mai veche de 5 ani, respectiv 100.000 km). Înmatriculată. Cu motor de maxim 2 litri.
Şi-un apartament cu cel puţin trei camere.
Ăsta poa’ să nu fie Diesel.
Ian’ să vedem, ne iese?

Să-l facem spărgător, zic

Asta mi-a venit în minte instantaneu la vederea jucăriei de mai jos. (de-o vreme încoace, pe post de activitate de refugiu, studiez producătorii de jucării - şi-mi mai şi clătesc ochii cu găselniţele lor).

Cum Muţunau deja ştie să deschidă uşa de la intrare şi să evadeze spre lift (în ţinute care de care mai "alese")... nu mi-a fost greu să-mi imaginez instant cam ce progrese ar înregistra ca urmare a exersării abilităţilor propuse de jucăria "Încuie şi descuie", de la Melissa& Doug.
Asta nu înseamnă că nu-mi plac foarte mult jucăriile de la Melissa & Doug (doi cetăţeni care au început prin a face jucării în bucătărie, dacă e să te iei după prezentarea companiei), cum ar fi:

- ceasul cu forme

- "atinge & descoperă" (puzzle 3D îmblănit)


- jocurile de echipat & dezechipat ursu':



- dinozaurul ultra-mobil (căruia îi prevăd un viitor luminos pe post de jucărie de călătorie, aşa că l-am pus pe lista serioasă de achiziţii)

- puzzle-ul cu litere:



- puzzle-ul cu sunete de instrumente muzicale (pe care-mi pare rău că nu l-am avut la vremea lui, acum vreo 6-7 luni, când Muţunaul avea mai multă disponibilitate pentru jocurile cu sunete; ar fi învăţat, poate, mai repede să facă puzzle-uri)

- puzzle-ul sonor cu litere, care ar putea poposi pe lista de cumpărături (vremea lui nu a trecut, abia vine)
- puzzle-ul (doar vizual) cu cifre

- puzzle-ul cu continente (pentru care mai avem de aşteptat!)

- sau cel 4 în 1 (pe care sunt sigură că Muţunaul nu l-ar găsi cine ştie ce interesant - deşi mie îmi place!)



- jocurile de sortare (altele cărora aproape că le-a trecut vremea)


- setul de forme de stivuit& asamblat (hm... numai pe astea n-am mai călcat prin casă!)



- setul prinde & aruncă (oare l-ar putea învăţa să mai şi culeagă tot ce trânteşte?)

- setul cei trei purceluşi (despre care cred că s-ar putea construi şi acasă, din resturi de materiale textile + oarece plastice chinezeşti)



- cărţile-puzzle, despre care nu cred că ar putea fi construite acasă (nu ştiu de unde se pot cumpăra magneţi!)



- jocul construieşte-ţi monstruleţul (care-mi place la nebunie; ai materiale să-ţi construieşti mai multe variante de monstru; pe ăsta o să-l iau drept model!)



- calendarul magnetic (bun pentru copii ceva mai mari... cu mai multe activităţi în program!)

- planul magnetic al activităţilor /responsabilităţilor (la mine-n casă s-ar respecta numa' prin magie!)

- set de magie pentru începători (dacă tot veni vorba...)

- set magie de luxe (în caz că ne-om ajunge vreodată...)

- şi, dacă tot pornirăm de la spărgători, ca să subliniem în mod "pitoresc" conceptul de consecinţe...
(uşurel sinistru....)

Hm, ce mi-ar plăcea să am bani să le cumpăr pe toate, şi loc destul în casă, cât să le pun "la loc" aranjate frumos...

Nu s-o găsi, oare, nici un filantrop care să facă un centru de joacă pentru copii, unde să putem merge să ne jucăm cu toţii gratis?