Îmi amintesc cu precizie sentimentul copleşitor de atunci (de la punerea în pungă), referitor la starea cărţilor. Mi se păreau de nerecuperat...
Ieri şi azi, am lipit şi presat. În doi timpi şi trei mişcări. În vreme ce mă conversam intens cu junele. Întrebăndu-mă (în paralelul paralelului (mamei lui))ce aveam în cap (în afară de nesoamne) la vremea cu pricina.
Vestea bună este, aşadar, că mi-s bună la lipit.
Vestea suplimentară (ca să nu-i zic altfel...) este că Muţunau s-a perfecţionat şi el! Acu’ nu le mai rupe pur şi simplu. Le spulberă!
Sportul muţunautic de căpetenie este trântirea cât mai sonoră a uşilor. (din urmă vine puternic pedalatu’ pe bicicleta eliptică, da’ despre asta vorbim alt’dată)
Zilnic, se aud cel puţin vreo douăj’ de răcnete de genul:
- Muţunau a închis uşa pe maaaaami!!!
(douăj' de sesiuni, în condiţiile în care ne suprapunem acasă numai câteva ore; n-am avut curaj să număr în weekend...)
Uşile, ca să se poată trânti, trebe mai întâi deschise. Mai ales cea de la baie.
Astfel că, nu mai departe de azi dimineaţă, mă trezesc cu clanţa uşii în coaste în vreme ce dădeam să mă înveşmânt corespunzător cu bulendrele din dotare. Muţunau, oarecum surprins de privelişte, exclamă:
- Mami are ţâţe!!!
În altă ordine de idei, acu’ nu mai ştiu câtă vreme (dar sa fie cu oarece săptămâni în urmă...), am cumpărat de la DM un ceai de Advent. Cu câte un plic pentru fiecare zi de la 1 decembrie la 24. Inutil de precizat c-am băut integral numai una dintre căni... (ceaiul, de altfel, bun).
De-o vreme-ncoa’, nu-mi mai plac sărbătorile. Mă năuceşte agitaţia furibundă din magazine, de pe străzi, din trafic. Nu-mi plac festivismele şi entuziasmele de comandă. Şi mă epuizează drumurile din ce în ce mai lungi. Şi faptul că par să nu mai am timp pentru mine, în heirupismele pretins salvatoare de sfârşit de an.
În ultimul rând pe ziua de azi, ca să-nchei într-o notă conciliantă, aş vrea să-mi aducă Moşul o Toyota Avensis break, Diesel. Poa’ să fie şi second hand (da’ nu mai veche de 5 ani, respectiv 100.000 km). Înmatriculată. Cu motor de maxim 2 litri.
Şi-un apartament cu cel puţin trei camere.
Ăsta poa’ să nu fie Diesel.
Ian’ să vedem, ne iese?
Postări
5 comentarii:
Noi va tinem pumnii sa va iasa! :)
... Doar trebuie sa isi plimbe si mami tatele cu o masinuta de la Mos.... fie ea si pre-loved. ;)
Abia astept detaliile legate de pedalat, ca tare mi-am tot stors creierii incercand sa imi imaginez cum poate un tanc sa pedaleze, stand in picioare, ditamai hardughia?
G.,
multumim!
La capitolul pedalat se impun niste precizari: ţâncul in cestiune are 96cm, pedalatul e, de fapt, actionat mai degraba manual (trage cu mainile de manere, in vreme ce picioarele-i sunt sprijinite pe ici, pe colo...) iar bicicleta eliptica e model din asta: http://m1r3773.blogspot.com/2009/01/jag-letar-efter-en-sn-hr-orbitrek.html
Asa ca domnul pedaleaza stand, de fapt, asezat.
Cum de nu-si rupe fundul la vitezele pe care le atinge ma depaseste :)
of, cunoastem. si cu cartile (idem idem, via Anna) si cu agitatia festiva. imi vine sa ma culc si sa ma trezesc asa, cate o ora: de ziua fetelor, in ziua de Craciun si dupa aia abia in anul urmator! :))
of, si olga rupe carti. si eu iubesc cartile si fiecare foaie sfasiata este un cutit in spate pentru mine.
de agitatia festiva anul asta inca am scapat, ca olga nu pare inca de pe lumea asta.
bafta lui mutunau si mamei sale la masinuta si/sau apartament
Alina,
comizeram, deci, in balamucul sarbatoristic mondial!!
Shmeny,
este ca dor foile rupte?
Eu am confiscat la un moment dat cartile, dar domnia-sa nu se lasa - si acum e in stare sa ajunga la ele, ca se catara... In fine, incerc sa ma impac cu ideea ca mai inregistram si pierderi.
Multumesc pentru urari! :)
Trimiteți un comentariu