miercuri, 1 decembrie 2010

Concediul de îngrijire a copilului

Aici ar fi de discutat, de fapt, 5 subiecte. Varianta discuţiei simultane e uşor prea amestecată pentru gustul meu, aşa c-am să le dezbat pe rând.


1. Existenţa concediului de îngrijire a copilului
Sper că nu s-a găsit (şi că nu se va găsi) niciun tâmp... personaj care să pretindă că nu e nevoie deloc de concediu de îngrijire a copilului, că ajunge cel de maternitate. Nu atâta timp cât concediul de maternitate nu se extinde mai mulţi ani, cât statul pretinde că vrea spor natural şi cât susţine că ocroteşte mama şi copilul.


2. Alocarea concediului de îngrijire a copilului
Din fericire, îl poate lua şi tatăl. Şi ar fi bine să poată şi în continuare.


3. Durata concediului de îngrijire a copilului
Aici e marea filosofie a bătutului apei în piuă. Aproape că bate punctul 4 de mai jos.

Dincolo de studiile legate de importanţa primei copilării, a legăturii cu părinţii, lucrurile stau, în prezent, fix aşa:

- nu sunt destule grădiniţe şi creşe - pur şi simplu nu ai suport instituţional, de stat sau privat, care să preia copiii sub 3 ani.

- nu există grădiniţe şi creşe care să-ţi accepte copilul bolnav - şi e normal să fie aşa;

- nu există decât extrem de puţini copii care, în primii ani de colectivitate, să nu se îmbolnăvească, în sezonul rece, măcar odată pe lună - deci tot acasă trebuie să-i ţii.

- nu există niciun fel de sistem de educaţie formală sau non-formală pentru bone.

- nu ai, consacrat social, suport generalizat al familiei extinse - că nu trăim în iurtă (deşi, după unele comportamente, aşa s-ar părea); de multe ori, bunicii sunt la sute de kilometri distanţă şi/sau au şi ei viaţa lor, nu-s amibe-de-vizor-şi-televizor.

- există-n schimb o societate alienată, teribil de neprietenoasă cu copii - cine nu crede, să înşface un cărucior de copil şi să facă o plimbărică prin oraş... eventual şi cu mijloacele de transport în comun... în care o să constate că nu prea poate să se urce!!! - care te pretinde adult-şi atât, că ne temem de bebeluşi şi nu ştim să ne purtăm cu copiii mici!

- există-n schimb o mulţime de sfertodocţi de ambe sexe care n-au schimbat în viaţa lor o pereche de pamperşi (căci ori e treabă de femei, ori de persoane cu alte aspiraţii) da’ care pliscuie neobosiţi aberaţii cu care ei îs de acord.

Durata concediului de îngrijire a copilului ar trebui să fie, în România, în condiţiile actuale, de 3 ani. Pentru că abia atunci preiau grădiniţele de stat copiii.

Şi-ar trebui să rămână de 3 ani până când termină şcoala prima generaţie de educatoare pentru grupele sub 3 ani. Pentru că între 2 şi 3 ani e, pur şi simplu, un alt univers.

Ca să priceapă toată lumea: concediul de îngrijire a copilului nu e şi nu are cum să fie obligatoriu! Nu-nseamnă că, dacă ai un copil, atâta trebuie să stai acasă! E normă de protecţie, nu de impunere!!!


4. Remunerarea concediului de îngrijire a copilului
Abia aici începe discuţia financiară.

Varianta preferată de mine include existenţa unui pachet derulat prin instituţiile financiar-bancare şi scutirea de impozit pe venit.

Apreciez banii pe care i-am primit ca indemnizaţie. Nu aş fi supravieţuit fără ei. Dacă mai fac vreo 10 copii, poate ajung să iau întreaga sumă cu care am sponsorizat inutil, de-a lungul timpului, statu’ român. Zic inutil pentru că de absolut fiecare dată când am avut nevoie de serviciile dumisale, m-a lăsat baltă.

N-am înţeles nicio secundă de ce trebe să dau bani pe-o parte ca să-i iau pe ailaltă. E absolut idiot. Ca să nu mă mai încord să estimez câte resurse mănâncă. (tot din banii mei de contribuabil tembel).

De ce nu-mi pot face o combinată alpină de asigurare cu acumulare de venit?

O puteam plăti frumuşel de la 20 de ani. Dacă făceam copil în intervalul vizat, bine, aveam asigurat venitul pe perioada de concediu de îngrijire a copilului. Dacă nu, luam banii la încheierea perioadei. Tare greu o fi să compui produsu’ ăsta.

Dacă nu m-am trezit la timp s-o fac sau n-am avut cu ce, credit de îngrijire a copilului- cu plată lunară timp de 2-3 ani. Şi-l dau înapoi în 20 sau 30. Şi ăsta, greu tare. Aloo, băncuţele, se-aude???



În legătură cu ultimele discuţii: lăsaţi, bre, concediul la doi ani. Dacă n-aveţi bunul simţ să-l creşteţi la 3, desigur.
Dacă reduceţi progresiv valoarea indemnizaţiei, are mai mare sens pentru toată lumea.


5. Acceptarea socială a concediului de îngrijire a copilului

Mulţumesc sincer (pe bune!!!) pe această cale cui a avut bunul simţ să stipuleze existenţa celor 6 luni de reinserţie profesională. De acord că ele pot fi, în actualele condiţii economice, o povară pentru companiile mici, însă sunt absolut necesare.


Da’ vă rog frumos să mă scutiţi cu operele complete legate de, vai de mine, carieră.
Dacă 2 sau 3 ani de pauză te scot complet din peisaj, mare lucru de cariera aia, în compania aia, oricum nu era.

Punctul pe i - pe care aş vrea să văd că-l pune cât mai multă lume - este legat de realismul re-inserţiei sociale şi profesionale post-maternitate. În momentul de faţă, cu vedere din papucii mei, ie sublim da’ lipseşte cu desăvârşeală.

Lucrurile se schimbă când ai un copil. Copilul e (sau ar trebui să fie) prioritatea. Nu mimatul cosmopolitănesc al unei cariere.
Cine vrea să mimeze în continuare n-are decât.
Da’ pentru noi restu’, care nu vrem, ar trebui să existe inserat în social bunul simţ care să susţină diferenţa.

Lucrez într-o companie prietenoasă cu copiii. E distanţă ca de la exosferă la nucleu’ intern între ce văd şi ce trăiesc eu versus ce aud din povestirile altora.
Normalitatea nu e în muritul la servici.

Vreau să se legifereze, săptămâna liberă pentru părinţii care-şi dau copilul la creşă/grădiniţă, indiferent dacă are loc la început de an şcolar sau în alt moment. Zilele sau măcar după-amiezele libere pentru serbări, mers la medic, mers în excursii.

Asta ar fi normalitate.

Nu pretenţiile aberante care tratează copilul ca pe un obiect dispensabil şi maternitatea ca pe o neplăcere eventual necesară.





De la ce m-am luat? Iaca de la ce.
Unde am şi comentat fioros (am dubii cu privire la aprobarea comentariului!), că nu m-am putut abţine.

Comentariul meu nediacriticos era:

De acord cu Irina Ilisei. Chapeau.

Completez cu ce cred ca mi-a mai ramas de spus: Medusa, acest concediu este luat, si practic, si de tati. Verifica un pic statistica. S-ar putea sa fii suprinsa - placut!

1. Mi-e neclar pe ce te bazezi cand ii raspunzi Irinei. Din ce surse ai informatiile? In forma asta, sunt speculatii nefondate.

2. Cata vreme exista in lege preverea clara ca nu poti fi discriminat pe baza de varsta, argumentul "se creează premizele unei discriminări la angajare" nu sta in picioare. De cand se discuta la angajare daca vrei copii???

Referitor la "absenţa femeii timp de 2, 4 sau 6 ani, depinde câţi copii creşte, afectează negativ cariera şi experienţa ei profesională" - e alegerea personala fiecarui parinte (mama sau tata) legata de felul in care alege sa-si petreaca acesti ani.
Sau vrei si sa transmiti mesaje de genul "faceti doar un copil"?

3. Efectul ar putea fi "de a menţine asocierile femeie-spaţiu privat, bărbat – spaţiu public".
Tatii care isi iau concediul de ingrijire a copilului contrazic clar asocierea asta.
Si de unde stii ca "este"? Din ce cercetare statistica?
Si, daca chiar "este", de ce alegi sa nu-ti concentrezi eforturile in directia constituirii altor asocieri, ceva mai constructive?
Dorel subliniaza foarte bine ca bonele nu fac decat sa intareasca asocierea!!
Ii raspunzi Irinei ca "Dar poţi face asta acum în România? Ai auzit pe cineva din viaţa politică susţinând ideea asta?"
Pe tine ce te opreste?
Dar pe doamnele parlamentar care afiseaza poze feministe?

"Există un deficit major la capitolul bone şi creşe, dar asta se datorează tocmai acestei politici de acordare a unui concediu lung părintelui care îngrijeşte copilul mic (de obicei mama). Nu a existat o presiune pentru crearea de creşe şi apariţia mai multor bone pentru că nu a fost nevoie"
Sper ca afirmand asta dai dovada de naivitate si nu de rea-vointa. Urmareste trendurile - o fi vreo legatura intre scaderea natalitatii, scaderea subventiilor, inchiderea creselor si gradinitelor? Hm... Ca, nu stiu de ce, dar pur si simplu nu coreleaza cu lungimea concediului de ingrijire a copilului!

"Din momentul în care legea se va schimba, existând şi stimulente din partea Statului, sper, pentru aceste servicii, se vor crea şi facilităţile."
"Sper"???
Sper ca glumesti. Sau c-a fost o scapare.
Punem caruta inaintea cailor si zicem, dii, hai, ca merge?


"Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca hrănirea bebeluşului la sân să se facă minim 6 luni"
Ia hai sa dam citatul ne-trunchiat: infants should be exclusively breastfed(1) for the first six months of life to achieve optimal growth, development and health(2). Thereafter, to meet their evolving nutritional requirements, infants should receive nutritionally adequate and safe complementary foods while breastfeeding continues for up to two years of age or beyond. Sursa: http://www.who.int/nutrition/topics/infantfeeding_recommendation/en/index.html


Chiar crezi ca deformarile si exagerarile vreun bine?

14 comentarii:

alina spunea...

Hei, dac-ar fi dupa mine as rade complet sistemul de taxe si impozite pe model capitalist, e o imbecilitate maxima pe care poate numa o reforma radical de radicala s-o mai salveze de hibele sale esentiale!

Apoi ... platim cu sange, din pacate, cuceririle feminismului timpuriu, na-va egalitate, carevasazica.

Intr-o normalitate de oameni-semeni-care-cresc-viitori-adulti-nu-copii mamele ar trebui sa-si gestioneze dupa voia proprie timpul extra-maternal, in schimb, s(t)atul sa aiba grija sa nu le lipseasca nimic, niciodata.
Nici macar cand copiii incep a merge la scoala (institutionalizata) si cand, ar fi ideal, si mamele ar putea contribui mai mult si intr-un alt mod (de parca n-ar fi oricum suficient efortul lor monumental!!) la restul trebilor sociale.

Ah, si da, in afara de ofrande si ode si matanii in fata lor, zilnice si pana la pamant, ca doara propagarea speciei e, de felul ei, cam primordiala, vanatorii si culegatorii si protectorii aia de alt sex ar trebui sa inventeze si metode (bune) de remuneratie, nu necesar baneasca, dar cat de catusi consolatoare pentru self-esteemul inecat in pipi/caca/voma/domesticareli al femeitatii egal muncitoare!

Dar ... cine sunt eu ... o biata mama, na, nu dau eu oranduirile sociale moderne (??!!??) cu rotile-n sus ... :(.

Laura spunea...

I-am lasat si eu un mesaj medusei feministe in care i-am explicat cam cum sta treaba practic, i-am spus cum m-am am stat la coada trei ore ca sa-l inscriu pe al meu la cresa la doi ani, i-am atras atentia ca sub doi ani nici nu exista crese, i-am spus ca o femeie se poate intoarce oricand la lucru, nefiind obligata sa sta doi ani cu forta, chestia este sa aiba cu cine-l lasa iar acel sa fie de incredere i-am dat si linkul asta ca sa vada in ce situatii pot ajunge niste copilasi fara aparare care cica-s lasati in grija unei bone platite
http://www.antena3.ro/romania/atentie-pe-mana-cui-va-lasati-copiii-o-bona-a-fost-filmata-de-parinti-in-timp-ce-le-batea-fetita-video-65959.html
Si ala e doar un exemplu. UIte aici altul http://stirileprotv.ro/stiri/international/o-bona-a-batut-un-bebelus-de-11-luni-pana-l-a-invinetit-vezi-video.html
Dupa parerea mea feminismul care ma obliga pe mine ca femeie sa nu mai pot opta ce vreau eu ci musai pe cariera, musai pe lupta intre sexe, este cel mai dauntor feminism posibil. Practic schimbam sclavie cu alta. I-am spus ca prefer sa fiu considerata inapoiata decat sa fiu sclava carierismului si a jobului in dauna familiei

Laura spunea...

Si sincer, ar fi super niste deduceri de la impozitul la stat pentru femeile care-si fac asigurare si o platesc gramada de ani pentru un viitor concediu de crestere a copilului. Macar atat sa contribuie statul. Altfel il vad preocupat doar cum sa mai jupoaie populatia. Iar un minim de indemnizatie tot ar trebui sa existe pe langa banii de la o eventuala asigurare, ca nu toate femeile iau salariu mare (profesoarele, medicii) si nu toate isi permit sa faca economii. Totusi cel mai mult ma deranjeaza faptul ca hotararea asta se vrea luata strict din punct de vedere financiar, ii doare in cot de carierele femeilor, daca i-ar interesa ar acorda mai multa protectie la locul de munca pentru mamele cu copii mici, ar subventiona un program mai scurt, ar cauta solutii. N-o fac dei ii doare in cot, vor doar sa mai fure niste bani.

Andreea spunea...

Din pacate am gasit mai multe articole cu pareri privind aceasta problema. Eu am citit doar vreo 2 pe care le-am gasit intamplator, dar 1 mi s-a parut "exceptional" mai ales ca e scris de o femei gravide, care are si studii superioare. Sper sa nu fac reclama , articolul e aici: http://menaru.blogspot.com/2010/11/concediile-de-maternitate-si-de.html . Eu una m-am saturat de toate vorbele urate care s-au spus ( printre care si faptul ca femeile care stau acasa si cresc copii mai mari de 6 luni sunt lenese si de asta nu vor sa se intoarca la munca). Am avut brusc o stare asemanatoare cu cea avuta in primul semestru de sarcina in care n-am putut manca mai nimic. Asa ca am inchis tot si i-am decretat sotului " oricum ar fi unul dintre noi v-a sta acasa cu copilul si vom face ce e mai bine pt el". Nu ma mai uit la stiri pt ca ma deprima si nici nu ma mai gandesc ce o sa se hotarasca dobi... scuzati, conducatorii nostri.

shmeny spunea...

a spus cineva ca mamele care stau acasa cu copiii mai mult de 6 luni sunt lenese? exista asemenea oligopati? eu chiar vreau sa ma intorc la munca, fie-mea are 1 an si 3 luni, nu prea am unde ma intoarce insa, e o poveste mai lunga...
dar daca ar fi s-o las cu cineva ar fi cu o doamna, nu pot sa-i spun bona, pentru ca deja intre olga si ea e o relatie de iubire profunda :) problema e ca nu stiu daca aceasta doamna minunata va fi dispusa sa stea cu fie-mea 8-12 ore pe zi, 5-7 zile pe saptamana, pe un salariu care sa nu sara de 100 de milioane de dolari :D

Andreea spunea...

Da, sunt multe, prea multe comentarii urate.
N-am mai gasit exact comentariul ala, insa am dat peste altul: ""consider ca facutul de copii ar trebui luat in considerare doar de familiile care au un anumit nivel de bunastare, astfel, vor transmite acea bunastare mai departe. Familiile sarace, pur si simplu nu au de ce sa faca... copii, intrucat nu au ce transmite mai departe, poate doar saracia, dar daca, respectivii considera ca saracia este o virtute, demna de transmis mai departe, atunci nu ar trebui sa ceara ajutoare de la stat. Mie ca platitor de taxe si impozite, poate nu-mi convine, ca din banii mei sa-i dea lu Xulica, ca in timp ce a fost somera, a stat cam mult pe spate, si acum, are plozi de crescut."
Sotul meu mi-a spus ca anul acesta a avut cel mai obositor concediu deoarece a stat cu noi acasa si a avut timp sa alerge dupa bebe. In fiecare seara cadea rupt de oboseala; ii cantam lui bebe sa adoarma si adormeau amandoi ( acum are sotul si preferinte imi spune canta-l pe ala cu ... :) ). Baietelul meu are 1 an si cateodata ma gandesc ca in 8 ore de servici aveam timp sa beau cafea, sa stau la discutii diverse cu colegii, sa ma plimb agale pana la un chiosc sa-mi cumpar ceva si sa ma relaxez in acest timp, acum nu mai am timp pentru astea, tot timpul este al lui , insa nu-mi pare rau.
Am gasit postul respectiv " vreau sa va zic o chestie. Statul acasa e pentru lenesi, ei sunt cei care acum sunt revoltati, cei muncitori nu au nevoie de aceasta lege, ei oricum se intorceau la munca in mai putin de un an."
no comment...

Mamiţuni spunea...

Alina,
pana la a rade sistemul e cale lunga...
Mie-mi pare mai degraba cu tenta socialista decat capitalist, da' asta e alta discutie.

Cat despre feminism: e interesant de citit despre felul "normal" in care se derula viata de familie in Anglia, la inceputul sec XX, cand era-n toi miscarea sufragetelor. Despre cum erau tratate mamele, copiii mici, apropierea lor... ti se zbarleste parul pe ceafa.

Nu stiu sigur exact ce platim, da' vad ca pretentii exista!

Ma tem ca si pana la asumarea comunitara a cresterii copiilor mai avem (prea) mult... vremea familiilor zadrugale e considerata trecuta.
Cu efecte proaste - da' cu care ne-am obisnuit...

Despre datul rotilor in sus: mai stii.. poate le dam :)



Laura,
eu-s perfect de acord ca feminismul ar trebui sa sustina femeile in a-si atinge, fiecare, interesele proprii, nu toate interesul unui grup restrans.
Nu avem nici aceleasi gusturi, nici aceleasi prioritati, nici aceleasi optiuni - si nici nu trebuie!!!
Ar fi chiar culmea s-ajungem sa ne "refugiem" din calea "asupririi" masculine fix sub papucul feministelor...

Inteleg ca Medusa isi asuma privitul lumii prin lentila feminista. Da' de aici si pana la ingustime de viziune ar trebui sa fie cale mai lunga.

Cat despre constrangerile financiare la nivel de stat - cu siguranta ca exista. Livrarea lor la pachet cu argumentatii nefondate ma deranjeaza...
Ca sa nu mai spun de lipsa de preocupare catre binele cetateanului - ca de asta m-am convins de vreo 20 de ani...



Andreea,
Anne Marie Blajan (Menaru) e o dulce naiva. Eu zic sa mai asteptam juma' de an, sa vezi ce frumos face-o stanga-mprejur cu orientarea articolelor.... odata ce-o pocnesc revelatiile.

E absolut evident ca nu stie despre ce vorbeste si ca-si ia presupunerile drept realitate absoluta si dorintele drept viitor garantat.
N-o sa-i fie usor sa se adapteze noilor realitati personale.

Partea proasta este ca nu-si respecta meseria de jurnalist si nu face deloc investigatie, nici macar in limita unei curiozitati benigne! Ca distruge orice notiune de logica, nici nu mai zic... (are ea o prietena care "si-a dat copilul de 1 an la cresa, deci se poate." saraca!)
Partea si mai proasta este ca are "tribuna" - adica o mai citeste cate cineva...

Cat despre comentacii care ne-nvata ei pe toti ceilalti ce e munca... sa-mi fie cu iertare, da' nu-i mai bag in seama, ca nu e cazul.



Shmeny,
da, exista. O gramada. Uite c-a revenit Andreea cu exemple.
Poi... logic. Numai ei muncesc (lucru care transpare clar din timpul alocat comentariilor scrise de la birou!), restu's niste lenesi. Si lenese.
Cu doamna - e bine dac-o ai. Mult popor nu e in situatia asta...
Succes la platit sutele de milioane de dolari :)



Andreea,
"oameni" ca aia n-au treaba acasa, nici educatia facuta, si nu stiu despre ce vorbesti.
Nu-ti bate capul cu ei, ca nu-i mai faci bine.
Mai bine canta-le cantecele celor 2 amatori, e mai frumos si mai sanatos :)
Pe urma vedem noi cum ne aparam de fiare.
Sa va traiasca baietelul si sa va bucurati de el!

Sinziana spunea...

Ma mananca palmele si nu am rabdare sa citesc pana la sfarsit dar vreau sa va spun ca e CEA MAI MARE TAMPENIE afirmatia ca 2-4-6 ani de stat acasa cu copilul/copii vor scoate o femeie (de cariera) din peisaj.
Isi pierde inteligenta si celelalte calitati care au facut-o femeie de succes? Daca a fost conectata la acel domeniu in care a performat, se deconecteaza total? Nu mai consulta deloc sursele de informare pe care le folosea cand era activa profesional? Ii trec pe langa urechi stirile si noutatile din acel domeniu de care era foarte interesata?
Starea aceea in care parca te-a lovit tancul, dupa prima nastere, dureaza cam cele 6 saptamani de lauzie, dar dupa aceea te ridici, te aduni, vezi ca exista viata si dupa nastere, vezi ca bebelusul respira si fara sa-l pazesti toata noaptea, ca poti alapta si lungita in pat, ca cel mic doarme foarte mult in primele luni, timp in care poti sa mai deschizi o carte, rasfoiesti o revista, dai un search pe google, sa vorbesti cu o colega de serviciu despre ce mai e pe acolo.
Haideti sa fim serioase/seriosi si sa uitam de scuza asta.
Cunosc multe exemple de femei inteligente carora fosta reglementare referitoare la acest concediu le-a dat imboldul de a deveni mame si care nu au avut nicio problema profesionala la reintoarcerea in actitivitate.

Sinziana spunea...

Alina, poate te referi la sistemul romanesc de taxe si impozite.
Stiu foarte bine sistemul elvetian de taxe si impozite, o tara capitalista pana in maduva oaselor, pana in esenta ei cea mai pura si acolo ai posibilitatea sa optezi pt asigurare de sanatate publica sau privata, pensie publica sau privata sau o combinatie intre ele intr-o anumita proportie, fiecare cu o arie de acoperire bine definita, cu un randament cunoscut, asumat de stat si partenerii privati, sa optezi pt fonduri de studii pt copii cu deduceri totale pt contributii.
Acolo asistenta sociala e pe principiul sa lasam pe fiecare sa opteze de ce ajutor are nevoie, cat vrea, cat poate sa contribuie, cat de protejat social vrea sa fie.
Ce bine o fi sa traiesti in capitalismul elvetian!

Sinziana spunea...

Iar in Elvetia, varsta medie pana la care copilul este alaptat este de 2 ani si jumatate - 3 ani.
Si stau cu capul gol afara la o temperatura de sub 10 grade Celsius copii de 1-2-3ani fara niciun stres din partea parintilor. Asta n-are legatura cu subiectul dar mie mi s-a parut ceva extraordinar. :)

Mamiţuni spunea...

Sinziana,
articolul Medusei e un model foarte didactic si foarte reusit de "asa nu". Habar n-am cum de-a ajuns sa scrie asa ceva, dar "argumentele" sunt de toata jena.
Nu stiu cum poti sa te pretinzi feminist(a) si sa emiti asemenea tampenii, insinuand ca femeile s-ar prosti acasa. (ca si cum statul in garaj te face masina, iar iesitul in agora, Socrate)
Citisem pe hotnews un comentariu foarte fain cu privire la abilitatile/aptitudinile pe care le deprinde o mama stand acasa cu copilul (flexibilitate, prioritizare, capacitatea de a lua contra cronometru decizii echilibrate, etc); imi pare atat de rau ca nu mai dau de el...

In rest, in multe tari copiii sunt mult mai putin (aberant) infofoliti :)

alina spunea...

Sinziana, nu, nu m-am referit neaparat la cel romanesc, ci la orice sistem economic pe model capitalist, model care mie mi se pare depasit si eronat in puncte esentiale. :)
Cata vreme omul nu este centrul preocuparii statului, ci doar o unealta, un "capital" pentru ca STATUL sa prospere (indirect urmand sa profite si individul) si sa avanseze. Cata vreme omul este doar un mijloc pentru a obtine munca, venituri din taxe si furnicute care sa ridice piramida, gresim (zic eu :P).
Dar aici dam deja in filozofie ... si n-am vreme (si poate nici suficienta documentatie) pentru o dezbatere ampla pe tema asta.
Sigur ca sunt societati capitaliste care functioneaza mai bine, mai echilibrat, si altele (ca Romania) care merg pe marginea santului capitalist, insa principiile si parghiile de functionare raman aceleasi. Depasite. :)

Anonim spunea...

@Sanziana
Locuiesc in Elvetia, cresc copil in Elvetia si nu stiu de unde ai scos aberatiile alea legate de Elvetia.
Poate vrei sa zici ca concediu de maternitate este 3 luni si concediu de crestere al copilului ioc.
Si da, oamenii sunt mai relaxati, nu se isterizeaza de la o simpla raceala de parca ar fi cancer si duc copii bolnavi in comunitate
Romancele sunt isterice cand vine vorba de copilul lor si nimic nu este suficient de bun pentru progenitura lor.
Articolul cauta doar niste justificari pentru ce autoarea sta acasa pe banii statului. Vrei comuniune cu copilul, foarte bine, stai acasa, dar pe banii tai. Autoarea da dovada si de lipsa de cunostinte legate de sistemul de impozite pentru ca altfel ar stii ca 2-3 copii acopera total ce a contribuit si ea si sotul la stat.
A ramane acasa si a creste un copil este decizia mamei, a familiei, dar ea nu trebuie pusa pe umerii societatii.

Mamiţuni spunea...

@Anonim,
daca vrei o discutie cu argumente logice, mai citeste odata comentariile.
Asa, o sa poti sa indici clar unde anume scrie Sinziana ceva referitor la durata concediului de maternitate din Elvetia.
Si daca autoarea la care te referi sunt eu, hai, ca nu musc, adreseaza-mi-te direct. De preferat dupa ce citesti mai atent ce scriu.

Daca vrei doar sa rabufnesti ici si colo, imi pare rau ca nu esti multumita de conditiile de care ai parte.