... toată lumea se buluceşte 'telectual cu capu', ştie cauze, dă cu presupusul, sfătuieşte, compătimeşte (mai mult sau mai puţin ipocrit), dă vina pe mamă, pe sistemul sanitar, pe poluare (!!), pe lipsa de bani, pe proasta creştere (ca şi cum asta ar fi o entitate în sine), pe lume şi viaţă.
Pe lucruri pe care, de fapt, nimeni nu le cuprinde cu adevărat - pentru că prea puţini se obosesc să întrebe, să afle cu adevărat, să dea o mână de ajutor. Să se poarte normal, adică.
La cele două extreme, auzi:
- Ghinion.
- O să treacă. Aşa sunt toţi.
Şi pe urmă, zgomotul fâsâit al zbughelii interlocutorului. Pentru că, pe urmă, după ce se uită la tine ca la circ, toată acea lume mai sus menţionată fuge. Se extrage protector din problemă.
(asta în cazul fericit în care nici nu te ocoleşte ca pe ciumă din prima şi nici nu rămâne pe capul tău, să te blagoslovească intens cu relatarea problemelor proprii, pe lângă care ale tale - oricare vor fi fost ele - sunt sifon. răsuflat)
Nici nu mai contează, dacă stai să inventariezi reacţiile, prin ce anume e diferit copilul în chestiune. Poate să fie, pur şi simplu, un bebeluş care, într-o perioadă anume, nu doarme nopţile. Un mic cetăţean crizat, în vârstă de 2 ani. Un copil bilingv. Un 3 ani cu pampers. Orice.
De parcă până şi cea mai mică ieşire din normă (care normă??? vai de capul satului!) e lez-majestate la drumul mare.
Cu ce te afectează pe tine, ca părinte, care descoperi, cu ocazia diferenţei, tot felul de găuri sinistre în adorabila ţesătură socială ciobănesco-danubiano-pontică şi bunul simţ (?!) al compatrioţilor noştri cu capu-ntre umeri, cum îţi schimbă viaţa, în mai greu sau, uneori, în mai bine, cum te provoacă, te pune la încercare, te-mbogăţeşte şi cu ce te poate ajuta un alt om... asta rar intră în discuţie.
Şi asta în condiţiile-n care (dacă ar (mai) fi loc de minte şi inimă) ar trebui, de fapt, să privim orice copil ca fiind diferit. O altă mică lume, frumoasă şi, în ea însăşi, la fel ca şi în legătură cu noi, subiect de armonie.
Nu, nu e un text indignat, personal, scris la nervi.
E la rece, via contemplare de experienţe "alogene”.
Ceea ce-l face cu atât mai (radical!) trist.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
9 comentarii:
de ce scrii despre un copil diferit?
Pentru ca asta am tot vazut, in jur, in ultima vreme. Copii diferiti si reactiile pe care le starnesc ei.
Si pentru ca, intr-o anumita privinta, si al meu e in afara normei.
Copiii standard se gasesc doar in Capraru [cartea]. In rest, asa cum bine spui, fiecare are specificul lui :-)... comun, de altfel. Vorba aia, you're unique, just like everybody else. Stiu, suna paradoxal, dar eu vad lucrurile cam asa: fetita mea de nici 6 luni nu doarme. Acum are 2 ore de cand ma chinuiesc sa o adorm - am cedat si am predat stafeta bunicului. Suna cunoscut? Poate ca da... Doar ca unele mamici tind sa uite anumite detalii si nu-si amintesc decat ca a lor odrasla dormea/manca/facea caca exact ca la carte. Iar altele considera ca asa cum e copilul lor, asa e si norma. Si ramanem noi, restul, cu plozii rasfatati, care nu dorm si nu iau in greutate. Plus ca toata lumea stie ceva, ce probabil tu nu stii, despre cum se cresc copii. Mai trist este ca problema e destul de adanca la noi in tara si cred ca asta e unul din motivele pentru care nu reusim sa integram persoanele cu adevarat diferite.
Nici o grija ca nici normatii lor nu sunt in norma aceea !? care o fi aia? Or fi pe moment si au uitat cand n-au fost.
Mai e o problema cu " uite la el ce cuminte e, tu de ce nu esti asa?" "pentru ca sunt altul, tuuu bovina !"
"de ce esti rau ?" si bietul de el are abea 1 an, el doar are nevoie de ceva si lipsindu-i cuvintele, deocamdata, cum crede domnul/doamna ca s-ar putea exprima cel mic?!
lista poate continua...si ne gandim oare de ce sunt o groaza de copii/adulti complexati.
Am luat-o putin pe langa dar am simtit nevoia sa o zic.
Problema e ca le (ne) e teama sa nu carecumva sa li se ceara ajutorul. Eu asta cred. Mie asa mi s-a parut.
Dar eu m-am imunizat. Cand aud "cum, inca ...?" cutare si cutare lucru, spun cu nonsalanta "da, e un copil normal" si zambesc.
Mihaela,
Mie Capraru mi se pare un reper prost ales. Lasa ca n-a avut minima eleganta s-o treaca pe nevasta-sa prima pe coperta cartii, dar (grav!) nu a revizuit continutul, desi doctrina medicala s-a schimbat.
Exemplu: esti sfatuita, la nu mai stiu ce pagina, sa respecti dieta cu continut scazut de gluten - in vreme ce, niste pagini mai incolo, ti se prezinta o reteta cu rantas... faina prajita si tot tacamul. Deosebit!
In plus, cand am citit sfatul "sotia nu trebuie sa uite ca e si sotie, nu numai mama" mi-am dorit sincer sa-i trosnesc una-n cap cu propria-i opera.
Asa ca... sa ma lase, cu standardele lui.
Despre fetita ta: da, suna cunoscut. Foarte cunoscut. Si chinuitor.
Cate sfaturi pe zi primesti pe tema asta?
Da, la noi toata lumea e extrem de stiutoare. Macar de-ar fi la fel de saritori in ajutor cand e cazul...
Anonim,
ce descrii tu suna ca o lipsa sinistra de educatie si de bun simt... observabila la adulti cu (altminteri) mari pretentii.
Nu e vesel.
Alina,
poate ca e, pe undeva, un soi de reactie de auto-aparare. De spaima ca n-om sti sa reactionam si ca, din cauza asta, o sa ne simtim prost - groaznic de prost, cand ni s-ar cere ajutorul.
Cu replica aleasa: esti diplomata :)
Mamituni, tocmai de aceea l-am dat pe Capraru ca 'reper'... 'standardele' lui sunt cam aceleasi la care se refera toata lumea ce constata - de parca ai fi intrebat - ca e ceva in neregula...
Foarte bun exemplul tau, l-as adauga si pe acela ca 'pentru copiii hraniti exclusiv la san nu este nevoie de diversificare pana la 6 luni, dar la 4 luni jumate trebuie introduse sucurile, asta daca nu s-a facut deja'. Greu cu aritmetica...
Sfaturi? Primesc destule cat sa scriu Capraru editia a II-a. Cel mai mult imi place acela cu 'nu se satura cu laptele tau'...
Mihaela,
da!!! e si ala!
Sa hranim exclusiv pan' la 6 luni, primesc!
Dar sa se diversifice de la 4 jumate!
Cat despre "sfaturi"... "nu se satura cu laptele tau" nu e sfat.
E acuzatie.
De cele mai multe ori, lansata aiurea, ca sa nu tacem.
Si, cel mai suparator, urmata de sugestii tembele.
Trimiteți un comentariu