Crizuţe

Mai nou, este total interzis să i se taie ghearele. Că unghii nu li se mai poate spune. Cam odată la două săptămâni, reuşim - în mod paşnic şi în minim 7-8 reprize.
Noroc c-am descoperit Sol Solecito.
Muţunau, hipnotizat complet, nu mai bagă de seamă nimic cât ţopăie ăia pe ecran.



Să te ferească Dumnezeu să nu-i dai instantaneu ce-ţi cere - mai ales la masă.
Chestia e că, de cele mai multe ori, nimeni nu înţelege ce solicită Muţ cu atâta patos zbierător.
Moţiiia e mozarella. Da’n rest... e prin încercări. Care durează. Fapt ce ne aduce la cele scrise mai sus.
Drept care mă strădui să rămână la vedere numai tentaţiile benigne - mâncărurile magice (smântâna, boabele de porumb şi piureul de mango), care se îngurgitează, de obicei, oricât, oricum, oricând. Mai nou, pare-se că şi iaurtul intră, încet-încet, în categorie...


Din când în când, trânteşte tot ce prinde.
Într-o vreme, se lăsase...
Am răsuflat uşurată prematur.
Plănuiesc ascunderea tuturor jucăriilor. Ca să nu mai aibă senzaţia de prea-mult. Mi-e însă că după aia ia biblioteca şi dulapurile la rând...


Este foarte greu de spus când se uită pe unde calcă şi când nu.
A intrat în plin, din senin, în repetate rânduri, în varii obstacole - de la dulapul de pe hol până la trecătorii nevinovaţi (şi neapăruţi din pământ!) de pe stradă. Nicio legătură cu cât de obosit sau odihnit era.
Aşadar, sport şi sănătate, pe lângă el. Că, din câte ştiu eu, altă frână de copii nu s-a inventat.


Nu vrea să mai iasă din cadă.
Orice tactică de extracţie aplicată cu succes azi expiră până mâine.
„Noroc” c-a fost oprită vreo două zile apa caldă, aşa că, la raţie, s-a mai putut hotărî să iasă din apă - în condiţiile-n care la robinet curgeau, practic, sloiuri.

Iar se trezeşte noaptea... (şi nu o dată!)