marți, 23 noiembrie 2010

Alăptarea, altfel

În medie, pierzi anual aproape o lună din viaţă pregătind, aşteptând şi spălând sticluţele de lapte praf.
(Faceţi calculele. E simplu: începem de la faptul că anu’ are 12 luni. Hai, hai, cu aritmetica...)

Adunaţi şi orele nedormite cu răceli şi alte îmbolnăviri, atât de uşor de alinat când alăptezi.

Pe cele cheltuite cu vizitele medicale şi cu cozile aferente la farmacie.

Puneţi-le la socoteală şi pe cele petrecute pentru calmarea copilului stresat.

Pe cele alocate nervos fitness-ului, întru îndepărtarea kilogramelor care altminteri ar cam fi plecat singure, via lapte matern. (cu alea alocate relaxat fitness-ului, cum ar fi mersul pe role-n parc, cu copilul, n-am nimic!)

Pe cele de mai târziu, care acum par atât de îndepărtate, legate de meditaţiile şcolare.

Pe cele intangibile, de nepreţuit, de apropiere pierdută.

Se adună. Rău.



Biberonul nu e independenţă, e doar iluzia ei.

Nu e doar lapte praf - e distanţare sterilă.

Nu e relaxare - e achiziţie oarbă, cu cec în alb, de înstrăinare.

Nu e nici linişte, nici somn - e măsurătoare după măsurătoare şi lapte praf scăpat pe jos şi apă fierbinte peste degete şi nesomn şi lapte praf nebăut aruncat şi eventual constipaţie şi stres.


Da, dar poate s-o facă şi altcineva.
De ce n-aţi angajat, atunci, mamă purtătoare? Pen’ că e ilegal în România?



Unde ne grăbim aşa, în drumul spre a ne menţine adulţi?
Spre a intra cu capu-n gard?


Durează doar câţiva ani - în cel mai bun caz. Ani care, ce să vezi, nu se mai întorc.
Renunţând, dai deoparte al doilea cel mai important dar ((după cel al vieţii) pe care, în egală măsură, îl poţi oferi atât copilului tău, cât şi ţie.


Da, alăptarea e grea. Dacă ar fi uşoară, ar face-o toată lumea. Şi n-am mai avea parte de atât de multe discuţii sterile cu privire la teme clare, cum ar fi, de pildă, alăptatul în public.


Ca să mă mai aud vociferând odată, zic:

- Dacă eşti pentru alăptare, nu contează unde are ea loc. Important e că are loc.

- Eşti ori pentru alăptare, ori contra. Aici nu există jumătăţi de măsură. Dacă-mi vii cu texte de genul „vaaaai, e OK în public, câtă vreme e discret”, eşti, în esenţă, contra. Şi (da' asta e treaba ta) trosneşti de frustrări. (ia uite-te în oglindă, să vezi crăpăturile aferente trosnetelor anterior menţionate)

- Dacă ţie, mamă, nu ţi-a fost / nu-ţi e comod să alăptezi în public, te priveşte. Dar asta nu impune nimic celorlalte femei care se gândesc mai întâi la copil.

- Dacă te iei de mine când alăptez... va fi vai de pielicica dumitale. (acu’ am scăpat ocazia; cât am alăptat n-a îndrăznit nimeni să comenteze restrictiv - altfel, eram deja celebră. Ah, ce titluri aş fi putut genera... „Lăuza bătăuşă”; „Gardian bătut măr de o mămică”; „Fiara din centrul comercial”; „Furia din metrou” - sau harpia, sau gorgona... că nu mă pot hotărî...)



Ce e de făcut?

Lege, frate. Care să menţioneze expres că alăptatul este permis oriunde ai dreptul să te afli - tu, fiintă umană bipedă. Că nici un spaţiu public şi nici un spaţiu comercial şi/sau de birouri nu are dreptul să-ţi interzică accesul pe motiv că eşti însoţită de copil şi/sau alăptezi. Că dacă unele mame se simt jenate, au dreptul să apeleze la un spaţiu special amenajat, dotat cu canapea (c-aşa vreau eu, na!), unde să poată alăpta nederanjate.

Că toate centrele comerciale şi toate clădirile de birouri sunt (adică vor fi) obligate să amenajeze aceste spaţii, care să nu fie în acelaşi loc cu toaletele!!! (la budă să vă duceţi să mâncaţi voi!)

Că toţi cei care obiectează în vreun fel pe lângă o mamă sunt scoşi afară din incinte, şi eventual amendaţi, nu invers, tăntălăilor!!!


Şi pe urmă, rigle peste deştele mitocanilor, cât încape. Adică reclamaţii şi amenzi cu chintalul.

La câtă grosolănie e pe la noi, pariu că reechilibrăm bugetul şi scoatem ţara din criză?



PS. Sanoma/Mami, jenant. Sinistru de jenant!
Să vă fie ruşine. Pentru cât de puţină minte aveţi. Şi pentru cât de uşor v-aţi dovedit lipsurile elementare. (cât de prost organizator poţi să fii şi cât de în deficit cu bunul simţ??? de-acum să vă cumpere -... altcineva )

8 comentarii:

alina spunea...

Te imbratisez, imi place de tine de mor cand te infurii! :))
De acord, lege. Asa merge si aici. Ultima oara am citit acum vreun an, cred, de un propretar de carciuma care a platit o amenda substantiala pt ca a rugat o clienta (la cererea expresa a unei cucoane lezate ca-i sta barbautl cu ochii agatati de tzatza cu pricina) sa alapteze la ... toaleta :(. Femeia a refuzat, si-a stiut drepturile, a sesizat autoritatile si ... omu' (prost) a suportat consecintele. Si a mai si pierdut niste clienti!

Dar, din pacate, din ratiuni practice si pragmatice, si aici majoritatea spatiilor pentru alaptat / camerele pentru parinti si copii sunt tot pe langa toaletele publice. Care insa nu put, clar!! De obicei.

Mamiţuni spunea...

Alina,
stai sa vezi urmatoarea postare!
In rest, daca era s-o intrebam pe cucoana din intamplarea pe care-o relatezi, aia ce-ar fi zis, ca tre' sa devina burqa obligatorie? (sau ca s-a maritat c-o puslama? :))))

In rest, eu insist ca vreau canapea. Ca ma jenez sa stau pe scaun, vreau sa stau comod, pe-o parte!

Acu' serios vorbind, cu canapea sau fara, sa speram ca se-ajunge la lege... Am sa scriu, de curiozitate, unor doamne parlamentar. Sper sa nu mi se faca rau la vederea reactiilor...

alina spunea...

Daaa ... canapele sau fotolii, nu scaune, bineinteles, avem confort, nu ne plangem. :)

Of, succes in demers, sa dai de stire. Am citit si urmatoarea postare, multumesc pentru binedispunere, aveam nevoie, chiar daca e o chestiune serioasa la mijloc. Si culmea, stiu si pe cine sa pun sa citeasca! :)

Unknown spunea...

Asta-i chiar culmea! Ce minte patrata poate fi deranjata de faptul ca o mama il alapteaza copilasul in public. E un tablou atat de frumos...Personal, sincer, ma jenez, adica prefer alaptarea mai in intimitate dar asta ar trebui sa fie alegerea mamicii iar nu a unor urangutani decervelati din jur. Trebuie sa fii batut rau in cap sa te ofenseze o mama care alapteaza.

Sinziana spunea...

Adevarat ai grait!!!
Doamne, de ce nu te-am descoperit eu cand avea baietelul meu vreo 2 luni?
Ascultam diverse pareri de mamici "experimentate", vecine binevoitoare (ca sa citez aproximativ din memorie :) ) pe cand instinctul urla in mine ca trebuie sa fac altfel.

Mamiţuni spunea...

Alina,
multumesc :)

Laura,
din pacate, nu e numai o minte patrata, sunt mai multe. Foarte multe!

Sinziana,
... nu stiu. Da' ce stiu e ca mai bine mai tarziu decat niciodata!

miha spunea...

mamituni, poate ai dreptate.
poti initia proiecte legislative aici : http://initiativa-legislativa.avocatnet.ro/ dar e destul de greoi pentru ca ar trebui sa concoctezi legea intr-o forma cat mai "legala" sa obtii multa sustinere pentru ea (ai obtine, sunt sigura)si apoi nu mai trebuie decat sa treaca prin parlament :D

cat despre alaptat, instincte, lauzenie feroce, sfaturi pretioase vs urechi surde si alte chestii, sunt total de acord cu tine.

va pupam!

Mamiţuni spunea...

Miha,
multumesc pentru informatie. O sa incerc si asta (am pus inc-o mentiune pe agenda!)
Evident ca si daca se legifereaza chestia asta, nu e destul - pentru ca legea trebuie si aplicata.
Dar sa ajungem acolo!

Multumesc. Pupam inapoi :)