Vorbe & fapte

- Ce literă e aia? întreabă Bunica, indicând spre sigla Carrefour.
Precizare: din motive de enervare antică şi de demult, Mamiţuni nu calcă în Carrefour. Preferă magazinoaiele unde să n-aibă constant senzaţia că, odată cu calitatea de client, ţi-ai „câştigat-o” şi pe aia de ciuca bătăilor de joc.
Deci nu mică fu mirarea când Muţunau, după primul răspuns prompt:
- Cîîîî!
a adăugat, subit:
- Ca’fu’!
- Hă??? s-a exprimat inteligent (ca de obicei!) Mamiţuni. De unde ştii tu de Carrefour, musiu?
- Ăăă... Ca’fu’! Pe’tu o viaţă ma’ bună!



Discuţie-povestitoare cu Bunica, pe tema Punguţei cu doi bani. Muţunau susţine:
- A fo’t odată o găină, ca’ie avea un moş.
- Alooo!!! intervine corector Bunica. Baba avea o găină, şi moşul avea un...
- Cocoş!!! Şi cocoşul făcea ouţe!
Corecturile continuă:
- Găina făcea ouă, puiule. Cocoşul cânta...
- Cânta...
- Cu-cu...
- Cocoşul cânta la pian!



Sub influenţa desenului animat cu Cenuşăreasa, din când în când Muţunau anunţă că „se duce să plângă!” (şi se întinde pe vreun pat sau pe jos, cu mâinile strategico-ostentativ amplasate la ochi).

Sub nu se ştie încă a cui influenţă, acelaşi personaj trânteşte uşile cu o dăruire care o face pe Mamiţuni să se întrebe dacă nu cumva într-o zi o să-l găsească, Doamne fereşte, pe Muţunau cu geamul uşii la gât. Niciun fel de intervenţie n-a dat roade: nici explicaţiile şi demonstraţiile mamiţuneşti, nici interdicţiile şi confiscările inchizitorialei Bunici.

Drept care, evident, Mamiţuni s-a trezit cu capul prins în uşă. (evident, prima şi singura dată când a omis să proptească piciorul salvator în uşă înainte de-a-şi introduce şi mecla).
- Uite, Muţunau, se vaită autentic Mamiţuni, i-ai prins capul lui mami în uşă! Şi o doare!
Muţunau, sincer impresionat, empatizează:
- Mă duc să plâng!