Mulţumită asiduelor eforturi buniceşti, care-l ajută să-şi pună mai bine-n valoare genele din dotare, Muţunau cunoaşte şi, dacă are chef, poate recita un număr fantasmagoric de poezii (atât de copleşitor de multe, că Mamiţuni, care posedă un singur neuron, şi-ăla leşinat de obosit de plictiseală, nu s-a încumetat să le mai numere).
Până mai ieri, poeziile erau din repertoriul de profil: mai un Pisicuţul Pisicel, mai o Săniuţa fuge, mai una, alta.
Dar pe Bunica o mai pocneşte, din când în când, câte un acces de lirism. Care acces lasă urme. C-o fi apropierea aniversării poetului, că n-o fi, iată ce declama Muţunau azi în baie, la auzul comenzii „apleacă-te!”, în timp ce, proptit în cadă, aştepta să-i fie toaletat posteriorul:
- Da’ de ce să nu mă plec, dacă păsă’ile t’ec.
(pen’ cine n-a mai călcat demult prin manualul de limbă română, Ce te legeni, codrule)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
of, cat e de dulce!!! Cand te gandesti ca sunt adulti care habar nu au de Eminescu...
asta-i de antologie, zau.
foarte distractiv, bravo bunica!
n-ai cum sa te plictisesti, clar!:))
Superb !
La multi ani !
Renate :)
G.,
multumim!
In rest, stai linistita - nici el nu are habar de Eminescu!
Vic,
multumim. Ne vom pune, deci, la catastif!
MihaelaMaria,
multumim, i-am transmis!
Adra_bell,
asa se pare, nu?
Renate,
multumim!
La multi ani si voua!
Trimiteți un comentariu