vineri, 5 august 2011

Despărţiri

Prima dată ne-am despărţit, desigur, medicalo-prostesc (inutil, pentru noi!) imediat după naştere (un start nu tocmai grozav, din punctul meu de vedere).

Pe urmă, când şi când, câteva ore, în perioada de şantier -de zugrăvit & rearanjat prin casă (care, la noi, din varii motive, printre care şi un număr semnificativ de nehotărâri şi întârzieri, s-a petrecut post-naştere).


Pe urmă... să fi avut el vreo 7-8 luni, când eu am plecat de-acasă pentru două zile, înarmată cu pompa manuală de muls. Am folosit-o seara şi dimineaţa, privind mai mult în gol. Deşi avea sens (menţinerea lactaţiei), manevra părea complet absurdă.
 La întoarcere, mi s-a părut schimbat, şi parcă şi lui i-a luat o vreme să mă recunoască (asta cât eram jos, în faţa blocului; sus, acasă, deja redeveniserăm cei mai apropiaţi!)


Pe urmă ne-am despărţit câte o săptămână-două când, din lipsă de bonă (prima o zbughise în Italia) a trebuit să-l las la bunici.
În unul din weekend-urile de separare am plecat la mare, la ziua unui prieten. Am petrecut toată noaptea, iar dimineaţa, la răsărit de soare, vag trezită din beri & tequile, făceam schimb de impresii puericulturnice c-un alt invitat, şi-ăla fugit de-acasă, tatăl unei fetiţe cu vreo lună-două mai mici decât Muţunau. Căci lumea e mică şi preocupările i-s înguste.

Au mai urmat, cred, vreo câteva ocazii de despărţiri când-şi-când-ice.
Pe urmă a venit grădiniţa. La care Muţunau a reacţionat cât se poate de normal şi de lin (n-a plâns niciodată. le-o mai fi făcut el mofturi şi mutre educatoarelor, dar nici vorbă de crize. mai degrabă s-a crizat, pasiv-agresivo-enervant, nenecesar şi stresant, onor Bunica, pe care mi-a fost imposibil s-o lămuresc că nu-i furase nimeni butelia şi că ea, singură, oricât de capabilă, nu putea oferi pluralitate de persoane).

Nu e mămos, după cum nici eu nu sunt fanul statului etern nas în nas. Cred că fiecare din noi are dreptul la propriile experienţe.


Acum suntem iar despărţiţi, pe motive de vacanţă grădiniţească, oboseli mamiţuneşti, dorinţe buniceşti, călduri bucureştene şi altele.
Muţunau e vag mucoso-tuşitor (de la o răceală care nu mai trece odată...), altfel, cu toate grijile mele de tip cele-patru-sute-de-mii-de-reclame-învăţate-pe-dinafară-din-cauza-televizorului-lăsat-aiurea-deschis (eu şi aparatu' ăla nu mai suntem de mult buni preteni), e pe mâini bune şi se simte cât se poate de bine la Bunica.

Dar mă simt ciudat fără el.
Şi stau pe gânduri cu privire la separările viitoare.

6 comentarii:

Anca spunea...

Păi cel mai bine ar fi să pui în balanţă punctele bune şi punctele proste ale despărţirii. Să vezi cum dă. Şi eu mi-am făcut nenumărate griji că al meu a stat 3 săptămâni la bunici, deşi l-am văzut în fiecare weekend. Dar acasă avea muci care nu mai treceau, o mamă în veşnice examene, un vârf de bloc şi betoane prin care să se joace. La bunici, curte cu "pădure" cum copilul betoanelor bine a numit grădina, zmeură, căpşuni, mere, pere şi tot felul de legume direct culese de la sursă si bio, evident, plus 2 bunici dispuşi să se joace cu el non-stop. Că am tremurat eu de dor şi de amintirea "multiubitei" educaţii comuniste (care din fericire nu prea e aplicată pe nepot) a contat mai puţin. Dar nu regret. Şi numai pentru faptul că măcar mucii au trecut.
Bucură-te de timpul cu tine!

blomamaind spunea...

Zice foarte bine Anca mai sus. Vroiam doar sa adaug o chestie referitoare la raceala care nu mai trece: orasul este extrem de poluat, pumpkina mea a avut probleme destul de mari din cauza asta. Medicul imi recomandase sa o duc la mare cateva saptamani pe an, dar ma rog.. noi am plecat din tara si s-a rezolvat problema. Dar nu-i de joaca cu aerul mizerabil pe care-l inhalam in Bucuresti. Ah, si vezi ca exista niste sprayuri speciale pentru aerul conditionat, pentru ca trebuie igienizat din cand in cand, altfel se umple cu bacterii si alte minuni, chestii pe care le inhaleaza copilul.

alina spunea...

Bucura-te ca POTI. Adica ai inlocuitor. Inseamna enorm. Crede-ma, dupa sase ani de nedespartire am o masuratoare a valorii respective ... :)

Mamiţuni spunea...

Anca,
ce zici tu (de altfel corect) vine din ratiune.
N-are curte la Bunica (mama mea sta tot la bloc), asa incat nu-s asa coplesita de beneficii. Desi el se simte bine, si asta conteaza.
Cu emotionalul prezent si viitor am eu niste chestii de solutionat...


Blo,
ce zici tu trage la cantar :)
Sta la temperaturi mai mici (acolo nu-i asa de cald, ceea ce e bine pentru el) si duce o viata mai simpla. Poluarea ar trebui sa fie si ea mai mica. Aia sonora, cel putin, e.


Alina,
ma crezi ca la tine m-am gandit cand am scris? Cum o fi sa nu te poti desparti nicio clipa (cu exceptiile gradinitesti de rigoare..), nici macar cand toata lumea ar avea de castigat de pe urma unei pauze?

alina spunea...

Pai cum sa fie ... nicicum. Adica neavand alternativa, o iei ca atare. Cateodata greu de dus, alteori simplu firesc.
Ieri a trebuit sa fug de acasa vreo doua ore, pentru o vizita medicala a propriei mele persoane. Programarea fiind facuta intempestiv, profitand de o ocazie, n-a fost vreme de explicatiuni si detalii. Asa ca mami a iesit pe usa val vartej ... si pruncii au ramas jeluind cu foc, in urma, cu tatane-su. :)
Sa-ti mai zic ca de cand m-am intors (fiind intampinata cu surle si trambite si mare pompa, de parca lipsisem 2 saptamani, nu 2 ore!!) a mica nu s-a mai dezlipit de mine? Azi noapte a trebuit s-o luam in pat cu noi, a fost imposibil s-o culc in patul ei, atipea iepureste si la cea mai delicata tentativa de-a mea de a parasi culcusul infant boticul se rasfrangea si lacrimi de crocodil apareau ... Si toata noaptea am fost pipaita si impunsa, si trasa de par, sa nu carecumva sa dezertez iarasi ... Na. Cam asta e rezultatul celor sase ani de nedespartire. Cica sa ma mai gandesc la baby-sitter, pfff ... pai cred ca o asasineaza pe biata faptura pana e adusa mamuca inapoi. :)))

Mamiţuni spunea...

Mda. Simplu nu-ti e.
Doar ca, na, daca e (cam) unica varianta...
La Catrina o fi si varsta?