miercuri, 25 aprilie 2012

Marile descoperiri geografice, lingvistice und pescuitologice

- Mami, eu vreau să mergem la pescuit! Dar nu în Pacific, în celălat ocean, cum îi zice?
(precizare: în ultima vreme studiem oarece geografie. pe această cale, şi puţintel via otită, am aflat de existenţa (sau înfiinţarea?!?) localităţii Râmnicu Ţăran)
Indianul a fost respins ca fiind prea departe.
Respins de mine. Cu precizarea descurajant-ameninţătoare n-ai decât să te duci singur. eu nu vin.  Cu Atlanticul sunt de acord, cu Indianul, nu.


Deci, vom merge la pescuit în Atlantic. Nu, nu vom mai merge nici la servici, nici la grădiniţă, trebuie să plecăm acum.
- Unde, în Franţa, sau în Spania?
- În Franţa!
- Très bien! Păi, îl rogi pe D. să vorbească franceză cu tine când mai mergem să ne jucăm la ei şi pe urmă, când ai învăţat, mergem!
- Nu, mergem acum, nu mai stau să învăţ nimic! Mai bine mergem în Spania!
- Ştii, mai putem merge şi în Portugalia.
- Ce e Portugalia?
Na, la lecţia asta n-am ajuns.

Nu mai bine te duc eu pe Insula Mare a Brăilei şi-ţi zic că-i Riviera Franceză, pentru ca atunci când vei creşte şi vei ajunge pe adevărata Rivieră, să-i întrebi pe ăia când şi de ce au distrus toată papura? (presupun ca pe IMB creşte papură; presupun, că n-am fost niciodată acolo)

Culmea e că la Atlantic am fost...



- Da’ ce o să pescuim?
Din categoria „mami, ce toantă eşti”:
- Peşti!!!
- De care?
- De care vrem noi!


Ştiinţa, undeva, acolo, există.
- Uite, noi nu ştim să pescuim! Mai întâi, ar fi cazul să învăţăm!
Deşi trag nădejde c-o steclă de votcă bine plasată unui lipovean deltaic ar rezolva problema... asta activitate comună pentru părinţi şi copii! (totul e, Misiune Imposibilă VIII, să-l conving pe Muţunau să-şi ţie, un timp, pliscu’ bine închis!)
- Dar eu ştiu, îmi flutură Muţunau vehement pe la nas undiţa de plastic. Uite, dau de aici drumul la fir!
Dăă.



Din aceeaşi categorie avem:

- Şi unde o să dormim noi când mergem la pescuit în Atlantic?
- Într-o cameră!!! (numai dăă-ul afectat lipsea, tonul, în schimb, era cel de rigoare...)
Apoi, vag ezitant:
- Na, nu ştiu exact unde...


Discuţie matinal-rutieră:
- Ce faci acolo, pescuieşti?
Muţunau şedea drept şi demn pe scaunul de maşină, cu undiţa-n mână.
- Nu, doar ţin, aşa, undiţa, că-n maşină nu sunt peşti!
Dăă.


- Ce se aude?
- Sirena maşinii de pompieri.
- Nu se poate.
- Ce nu se poate?
- Ce nu înţelegi? Sirena stă în apă!


Deci. Oare când plecăm?
Nu de alta, dar Muţunau se antrenează intens halind creveţi.
Nu, nu ne putem da seama de ce o fi stricat la burdihan de vreo săptămână...
E un mister.

4 comentarii:

Carla spunea...

:)))))))
Dăăăă... măi, mamă! :))) Ar trebui să-i faci copilului pe plac... mai ales că ai mai fost la Atlantic şi ştii drumul... ce e atât de complicat?

Mamiţuni spunea...

Carla,
stai, pana pe 2 mai, sa vezi cam ce-ar presupune asta... si mai vorbim atunci!

Augustin Moga spunea...

Bineînțeles că sirena stă-n apă. Pentru ce altceva cară pompierii atâta apă cu ei peste tot? Dăăă...

Mamiţuni spunea...

Augustin,
em... tu si Mutunau va vedeti pe ascuns si impartasiti opinii?
Spune-mi, pot suporta eroic vestea :))