Muţunau, gospodarul de weekend

În dimineţile de sâmbătă şi duminică (atunci când Mamiţuni nu trebuie cu niciun chip trezită, excepţie făcând, eventual, marile cataclisme-n prezenţa cărora e de aşteptat să se trezească şi singură, da’ pentru care ar aprecia şansa celor câteva minute de avans, pentru a se deghiza în om treaz), Muţunau se gospodăreşte remarcabil.



Îşi pregăteşte micul dejun, desfăcând batonul nou de mozzarella din frigider (că ăla deja deschis - de ieri - e, desigur, prea vechi, antichitate curată) şi forfecându-şi un sandviş vag tortilian (sau şaormist?) din susnmita moţarelă şi oarece lipii (preventiv puse facil la dispoziţie).

Ştie să se folosească de cuţit - mai precis, ca să nu-şi taie deştele (şi să şi aibă un succes monstru în societate, ulterior), ştie să taie folosindu-se de furculiţă şi cuţit.

E drept că s-a lăsat mai greu convins să taie încet, că nu-i fuge nicăieri mâncarea din farfurie... încă e circumspect în materie.



Ce e pe jos nu prea mai contează - dar cine să le mai numere...



Când s-a plictisit groaznic vine şi-şi pupă muma pe frunte, dându-i cu grijă la o parte pleata din ochi.

Când s-a uber-plictisit groaznic, pupă de două ori.



O cafea n-ar face şi el.