Winnicottul

De la Editura Trei.



"Deşi primele capitole se adresează în mod special mamelor, eu nu susţin punctul de vedere conform căruia tânăra mamă trebuie să citească neapărat cărţi despre creşterea copiiilor. Asta ar însemna că ea este mai nesigură pe sine decât este în realitate. Tânăra mamă are nevoie de protecţie şi de informaţie, are nevoie de cele mai moderne îngrijiri medicale. Are nevoie de un medic şi de o asistentă medicală pe care să îi cunoască şi în care să aibă încredere. De asemenea, are nevoie de devotamentul unui soţ şi de experienţe sexuale care să o satisfacă. Dar nu are neapărată nevoie să i se spună dinainte cum este să fii mamă.

Una din ideile mele fundamentale este că cele mai bune mame sunt cele care se bazează pe ceea ce simt în mod natural şi că trebuie făcută distincţia între lucrurile care vin în mod naturale şi cele care trebuie învăţate; eu încerc să fac această distincţie în aşa fel încât ceea ce este natural să nu fie alterat." (pag 9-10)



"[...] Ceea ce mă interesează este relaţia mamei cu bebeluşul ei înainte de naştere şi în primele săptămâni şi luni de după naştere. Încerc să atrag atenţia asupra contribuţiei uriaşe pe care o are mama bună obişnuită, sprijinită de soţul ei, la dezvoltarea individului şi a societăţii, contribuţie realizată prin simplul fapt că îi este devotată bebeluşului ei.

Nu cumva această contribuţie a mamei devotate trece neobservată tocmai pentru că este uriaşă? Dacă această contribuţie ar fi recunoscută, atunci concluzia ar fi că toţi cei sănătoşi psihic, toţi cei care simt că au un loc pe lume şi pentru care lumea înseamnă ceva, toţi oamenii fericiţi au o datorie inestimabilă faţă de o femeie. A existat un moment, în prima copilărie, când nu percepeam deloc dependenţa, dar eram total dependenţi.

Daţi-mi voie să subliniez încă o dată faptul că recunoaşterea rolului mamei nu va fi recunoştinţa şi nici lauda. Rezultatul va fi micşorarea unei frici pe care o purtăm în noi. Dacă societatea în care trăim amână deplina recunoaştere a acestei dependenţe, care este un jalon în etapa iniţială de dezvoltare a fiecărui individ, atunci va rămâne un obstacol în faţa eliberării şi a sănătăţii depline, un obstacol care se naşte dintr-o frică. Dacă rolul mamei nu este recunoscut cu adevărat, atunci va rămâne o frică vagă de dependenţă. Această frică va lua uneori forma unei frici de femeie în general, sau a unei frici de o femeie anume, dar care includ, toate, teama de dominare." (pag 10-11)



Abia m-am apucat s-o citesc.