Filme, desigur

Pe 31 decembrie ne dădeam mari cinefili şi vedeam, unul după altul, Khumba şi Frozen.






Mie mi-a plăcut mai mult Khumba, lui Muţunau, nu, dimpotrivă; mica felină alungată din familia ei pentru că era „defectă” e de natură să cam sperie un zburdalnic de 5 ani juma’; cred că i-a scăpat că, ulterior, Fango se şi răzbună pe cei care l-au alungat, iar partea cu moartea mamei lui Khumba a respins-o din start drept de neconceput. (poate n-ai înţeles tu bine, mami, n-a murit)


Din Frozen am reţinut cântecelele - în versiunea youtube-istă, în engleză, pentru că vreo câteva mostre de transpunere-n română (în vară???) mi-au dat frisoane. (la „hai afară la zăpadă”, corespunzător lui „do you want to build a snowman” m-a pufnit râsul. fetele nu ies afară la zăpadă, Elsa-şi face minunile-ngheţate în palat...) şi pe Olaf, desigur! (cumva motivul principal al mersului la film...)




În rest, noi suntem mai fani Tom & Jerry decât (aproape) orice Disney.

Filmele noi, cu prinţese suave dotate cu ochi mai mari decât încheietura mâinii nu mă dau afară din casă de-ncântare, drept care nu le promovez cine ştie ce. Frozen a fost, mai degrabă, o excepţie decât o regulă.

Nu cred că de-acum încolo o să ne-apucăm să bifăm ritos orice film nou apărut (mai degrabă n-o vom face...), cu toată încântarea lui Muţunau la vederea faptelor de arme ale Annei din Frozen:

- Uite, mama, vezi că nici ea nu se uită pe unde calcă?