Muţunau versus Chuck Norris

Notă: acesta este unul dintre textele ce se impun a fi consemnate, indiferent de intemperii. (Intemperiile constând, concis vorbind, în constatarea repetată că suntem un duo de campioni - Muţunau e campion olimpic la probele de Neascultare pe Toată Linia iar Mamiţuni la Călcat Intens în Străchini).


Discuţie-n maşină, acum câteva zile:
- Eu pot să număr pââână la infinit!
Fond sonor de zgomot de cărămidă refractară bătută intens în chept.
- Da? Uau. De câte ori?
- Păi, zice vag bulversat Muţunau, o singură dată.
- Păi, da, că altfel te-aş fi botezat Chuck Norris.


Muţunau nu ştie cine e Chuck Norris - autorul apelurilor pierdute găsite de domnul Bell când a inventat telefonul - dar Mamiţuni, da.


Eveniment „cald” (aproape transmis în direct): Mamiţuni, porc restanţier, se-ndură să meargă să plătească întreţinerea din cretacicul superior şi (deocamdată) până-n pliocen.
Muţunau vine, desigur, şi el, condimentând calculele de penalizări cu tentative de-a şuti din teancul de bani aduşi în scop administrativ.
Se-ncinge o oarecare discuţie cu privire la destinaţia bănetului, din perspectivă investitoro-hoţoman-muţunautică.

La plecare, Mamiţuni pleacă mai bogată cu o chitanţă şi Muţunau cu o bancnotă de 10 lei şi un pumn de monede de varii valori...

E, cum e asta? Să vii restanţier şi să pleci cu bani de la administratorul de bloc?
(următoarele instuţii pe care le vom vizita cât de curând sunt Primăria, Poliţia, Circa Financiară şi Banca Naţională. La BNR n-am restanţe, da’ mergem oricum.)


De unde putem pretinde că, din fragedă pruncie, Chuck Norris declarase că modelul lui în viaţă e Muţunau.