Damblale mamiţuneşti (I)

Se făcea că, odată, demult, în cretacicul superior, ’93, Mamiţuni punea ghearele pe o carte greblată de viitoarea Mătuşă-cu-acte-n-regulă nu se ştie de unde (de la vreun chioşc, de pe vreo tarabă, sau poate chiar de la librăria Casa Cărţii - loc de intens delir mamiţunesc şi nu numai), pe care o citea pe nerăsuflate, pe sub năsucul şi spre indignarea proprietarei de drept, sărită de la rând. (da, am avut şi episoade-n care, cu toţii din familie, ne cam smulgeam cărţile din mână şi, uneori, îi şi terorizam pe-ăilalţi punându-i s-aprecieze lectura nesfârşită a unor paragrafe remarcabile în vreun fel, de cele mai multe ori însă deja răs-citite).

Pe nerăsuflate, dar făcând şi gogâlţ-gogâlţ - adică, mai şi înecându-se, pentru că, de fapt, cartea = două volume.

La nu foarte mult timp după aceea, cele două volume au dispărut, lăsând în urmă jale mare & dezolare.
(Este posibil să fi fost uitate prin vreun cămin studenţesc... să se afle, şi-n ziua de azi, în spatele vreunui dulap. La Mătuşa-cu-acte-n-regulă nu cred să fie, întrucât i-am cotrobăit sistematic prin lucruri, de suficiente ori cât să mă dau bătută.)


Dar ce era cu cartea? (să-i zicem în continuare cartea, deşi, cum tot zic, avea două volume)

Era albastră, prost tipărită, pe hârtie din aceea maro mai închis, cu defecte de imprimare şi greşeli de dactilografiere şi punere în pagină (n-am citit originalul, dar am vaga senzaţie că nu traducerea era baiul, dimpotrivă!), şi-avea pe copertă o aprigă jună roşcată şi, cum altfel, o corabie. Pe unul din cele două volume, cel puţin.

Juna-n cestiune se numea Barbary, corabia nu m-am prins niciodată cum (din toate numele de corăbii înşirate în carte), dar povestea se desfăşura pe fundalul istoric al perioadei elizabetane.

(cine pare să-nceapă a şti despre ce vorbesc, mâna sus!)


Cartea era fascinantă (nu doar pentru un adolescent) pentru că avea de toate - perioadă istorică extrem de controversată, câtamai firul epic (mai corect ar fi ghemotocul epic, sau sculul epic, pentru că, pe lângă filonul principal, povestea te mai poate trimite-n câteva direcţii secundare, pe lângă cărţoaiele de istorie), povestea de dragoste cu ingrediente de tip odată-n viaţă şi intense arome de imposibilitate şi conflicte interioare, atrocităţi de toate părţile şi eroine feminine care mai de care mai înfipte şi mai băţoase.

Şi, când s-o recitesc, ia-o de unde nu-i. (asta, cu ani în urmă).

Colac peste pupăză, habar n-aveam cine e autoarea (mai degrabă ţinusem minte detaliile epice...) şi, după o vreme, nu mi-am mai amintit nici numele cărţii - ceva cu piraţi - şi că bunica lui Barbary se numea Grace O’Malley. Zisă şi Granuaile.


Şi dă-i, şi caută după Grace O’ Malley. Găsit varii chestii interesante, dar nu şi cartea.

Caută după Prinţesa Piraţilor - găsit, ani la rând, numai tâmpenii.

Până când, zilele trecute, cuget eu că poate, având în vedere că onor cartea vorbeşte şi despre Granuaile, şi despre regina Elisabeta I, poate n-ar fi rău să caut după Regina Piraţilor...

Jackpot.

Na, că pe coperta volumului 2 nu era tot corabie, era un pistol. Gheara Clampett, pentru cunoscători.

În prezent, cartea (scrisă de Diana Norman care a mai scris un alt teanc de cărţi sub pseudonimul Arianna Franklin) se află-n ghearele mele, via okazii.ro, deja re-recitită, cu preţul (meritat) al unor ochi chiori de somn.

E genul de carte care te prinde şi, în plus, te înflăcărează - dacă e să mă iau după alte recenzii găsibile şi prin blogosferă (românească şi nu numai).

Pe de o parte, mă mir că n-a ecranizat-o nimeni; pe de alta, nu-ţi ajung 2-3 ore, ar fi nevoie de o mini-serie... sau de două...
Poate n-o fi avut succes fenomenal nici prin ţara de baştină (în sensul că, la vremea ei, n-a fost vreun Harry Potter, din ce-am priceput eu)... ceea ce pe mine, mare fan, mă miră.

Originalul se vinde pe Amazon; versiunea românească s-ar mai găsi pe ici, pe colo, (mai lipsă din stoc, mai prezentă), după dulapuri şi prin varii anticariate.

Poate o reeditează cineva... (remediind, eventual, gherlele primei ediţii..)
Sau poate o ecranizează...

În rest, pentru cine vrea să ţopăie lecturistic prin Irlanda tuturor vremurilor, drumul poate începe aici.