luni, 21 aprilie 2014

La vreme de vacanţă, Atlasul Norilor


Cu ocazia vacanţei grădiniţeşti, Muţunau lipseşte de acasă şi, desigur, subsemnata se dedă dezmăţurilor de tot feliul. Să-ncepem cu cele cinematografice şi, apoi, să continuăm (mâine, poimâine...) cu cele livreşti (pe lista celor destăinuibile mai sunt şi nişte planuri de pus-definitiv-casa-în-ordine (de parcă asta chiar ar fi posibil), respectiv, unele cu aromă de mers la sală. dintre toate, îndeplinirea ăstora e, fireşte, cea mai nesigură. şi, sincer, nu-s convinsă că, exceptând protagonista, e de vreun mare interes).

Aşaaa... Atlasul Norilor.

Cu precizarea că ăsta nu e film, e festival (mai toţi actorii importanţi joacă măcar cinci-şase roluri - Tom Hanks apare-n şapte, din care, ce e drept, unul e minuscul). Halle Berry apare şi-ntr-un rol în care n-am recunoscut-o, iar celelalte travestiuri (Hugo Weaving, Ben Whishaw) sunt demenţiale.




Filmul are aproape 3 ore şi reuneşte 6 fire narative despărţite de timp şi spaţiu şi unite prin temă. Este ecranizarea cărţii lui David Mitchell, carte (apărută-n 2004) despre care se spusese că e de neecranizat (ceea ce-mi dă curaj şi pentru restul ecranizărilor imposibile pe care le aştept eu...). Domnul Mitchell se pare că nu s-a putut abţine (nu e de mirare) şi s-a-nfiletat şi el în film, într-un rolişor minuscul (cică apare drept ceva spion, nu l-am remarcat).



Desigur, n-a avut succes comercial (nici în State şi, după cifre, nici în restul lumii).
Nu e filmuleţul relaxant (sau, dimpotrivă, energizant, de acţiune), ăsta te pune să mai şi gândeşti un pic.
Rămâne super-interesant de văzut şi dacă crăpi de curiozitate şi citeşti dinainte sinopsisul.

Mi s-a părut incredibil de frumos, foarte reuşit şi, da, e genul de film pe care să vreau să-l revăd.

Muzica va intra pe lista de ascultat:


Celelalte cărţi scris de domnul Mitchell sunt:

Ghostwritten (1999)


Number9dream (2001)
 
Black Swan Green (2006)



The Thousand Autumns of Jacob de Zoet (2010)


The Bone Clocks (2014)

 
David Mitchell mai apare şi ca traducător (din japoneză, împreună cu soţia sa), al controversatei, The reason I jump.
 


Post scriptum: dacă şi după vizionare încă nu-s clare toate aspectele din Atlasul Norilor, detalii şi desene, aici.  

2 comentarii:

Anonim spunea...

Phiu...in sfarsit,mai gasesc oameni care au inteles si apreciat filmul,cu mesajul lui cu tot.Imi era teama ca sunt singura...
Vazut din intamplare,placut,big fan
Multumesc ptr.recomandarile de carti.

Mamiţuni spunea...

Anonim,
mai sunt, mai sunt.
Nu esti singura. Si filmul e chiar foarte frumos.
Cu placere, sa vii inapoi sa spui cum ti s-au parut :)