Conspiraţia bipezilor

Muţunau consideră că, strategic vorbind, e minunat să fii patruped. Ajungi rapid, gratis şi sigur la destinaţia dorită.

Ce înseamnă să fii patruped? Păi, simplu. Generoasa definiţie înglobează toate poziţiile în care şi mânuţele, şi picioarele momentan grăsune din dotare se sprijină, respectiv agaţă, de câte ceva relativ stabil. Susnumitele ceva-uri relativ stabile nu trebuie să se regăseasca, neapărat, în acelaşi plan geometric. Viaţa în general şi viaţa pe covor în special mai prezintă şi obstacole ce trebuie depăşite, iar noi, Mu&Ma, avem şi ambiţii de alpinist, nu doar de globe-trotter.

Realitatea ne impune unele situaţii (din ce în ce mai frecvente) în care, pentru că o mânuţă e ocupată cu jucării, iar restul entităţii Muţunistice se deplasează neuniform-accelerat in zig-zag, mai potrivit ar fi termenul de triped... precum şi câteva, extrem de rare (pentru câţi kilometri de mochetă se bagă zilnic), evident-bipede. Acum... din perspectivă strict tactică... se mai admit delegaţii de scurtă durată cu sprijin pe usă, bibliotecă, picioare de masă/adult aflat in trecere, scaune, pat, cutii mari, jucării impunătoare, etc. Dar nu asa ne deplasăm noi! Cum Muţunau stăpaneste la perfecţie arta lăsatului prudent în genunchi, tentativele subversive de păcălire întru deplasare bipedă prelungită cu incă un pas, de tip "hai la Bunica" nu au cum sa aibă, hm, sorţi de izbandă. Cate una pe zi, promoţional, poate. Dar... ATAT!

Ar trebui sa fie asadar foarte clar că patruped rulz.

Dar nu e. Adulţii cei neperceptivi o ţin langa, pe-a lor. Perseverează diabolic. "Sus, sus". Aiurea. Ce tot atata "sus"? Muţunau ajunge foaaaarte bine la toate punctele de interes, mulţumesc! Ei... si dacă n-ar ajunge... ce nu rezolvă o privire cu subînţeles, urmată de o serie (ajustabilă) de răcnete convingătoare? A? Si cum să vezi, de sus, mingiuţa chiţăitoare de sub bibliotecă? E? De ce să ne complicăm existenţa cu pozitia bipedă, din care cazi lat, cu ditamai elanul, când ţi-e lumea mai dragă, si te lovesti rău la nas, genunchi, frunte, mânuţe? Ce-i aberaţia asta?

Si ce crezi că le-a trecut prin cap giganţilor... Să profite de sincerul interes Muţunist(ic) pentru o serie de jucarii. Să ia câte una, şi să o fluture ademenitor pe sus... suficient de aproape cât să fie în raza vizuală, suficient de departe cât să nu poata fi înhăţată imediat... ca să trebuiască să mergi după ea!
Aici e, negreşit, mâna (sau coada?) motanului Moshi, ranchiunos, ca toate pisicile, pe teme de realocare a spaţiilor din casă. Cand îţi pierzi covorul... şi pervazul... şi toată sufrageria... ce-ţi mai rămâne de facut? Dai consultanţă! Cu cât mai repede biped ăsta mic, cu atât mai iute şi mai departe se cară, l-am ginit eu... recâştig sufrageria... Miau! Tăntălailor, pardon, dragi stăpâni, fluturaţi jucaria. Daaaa, exact aşa cum faceţi cu mine, când vin să mă joc...

Na, deci nu e destul că Muţunau face ordine în dulapuri, acum mai trebuie să şi meargă!
Unde, când şi de ce, într-un episod viitor.