luni, 26 octombrie 2009

Ipostaze

Muţunau, sabotorul.
La o reprezentaţie ceva mai neconvenţională de teatru (susţinută de copii de la un centru de plasament, la sediul uneia dintre organizaţiile care-i sponsorizează), Muţunau „trăieşte melodia”, drept care chiuie de-ţi sare pălăria la fiecare replică mai sonoră, la fiecare cântecel şi, evident, la fiecare mişcare scenică mai amplă. Mai amplă decât un simplu clipit.
La un moment dat, se-ntoarce brusc peste Mamiţuni, care se dezechilibrează suficient cât să destabilizeze, în cădere, alţi 4 spectatori inocenţi. Actorii, demni, ignoră intruziunile şi-şi continuă reprezentaţia, cu toate hlizelile subite ale audienţei.
Uite-aşa ajunge „Scufiţa Roşie” comedie.


Muţunau, atârnătorul.
În piaţă, se repede la prima tarabă pe care-o vede, cap-compas pe câte o cutie (sau ladă), şi nu se lasă până nu e cadorisit. Cu câte o roşie, un strugure, acolo... Face el cumva... (nu de foame sau de poftă; nu se repede şi să muşte din ele; n-am depistat încă exact ce anume-l atrage; culoarea? forma? seducţia? bate vreun record?).


Muţunau, protestatarul
(inutil de descris. cu ochi peste cap, decibeli în afara zonei scalate, încruntături şi priviri poncişe, tot tacâmul)
Din ce în ce mai (prea) des întâlnită/exersată. De, vârsta.


Muţunau, lipiciosul
La un moment dat, dintr-un variu motiv (cam la fel de rapid identificabil ca şi soldatul necunoscut), Mamiţuni stă aşezată turceşte pe covor.
Muţunau intră-n cameră, studiază peisajul, şi pe urmă vine şi se-aşează spate-n spate cu Mamiţuni, oglindindu-i postura.
Aparatul foto, evident, de negăsit.
Da' poate facem reconstituirea.


Muţunau, curiosul
Dă drumul unei bile sub pat şi se-apleacă să-i poată urmări traiectoria.


Muţunau, analistul
Ia una din cărţile cu „fereastră” & priveşte lumea prin fantele paginilor. Cu limba usurel ieşită printre dinţi, a indisputabilă concentrare.


Muţunau, independentul
Simte, în capătul degetelor materne, intenţia de frână în deplasare, exprimată prin invitaţia implicită la luarea de mână, şi, ca eschivă, face subit doi paşi înainte, scuturând energic din mânuţă, a „nu, eu merg singur”.


Muţunau, neobositul
Insistă să urce pe scări un număr impresionant de etaje. (supravegheat protector, evident... el poate şi singur, dar, uneori, din grabă sau de oboseală, se mai bălăbăne.)


Muţunau, aniversatul.
Azi a-mplinit un an şi trei luni.


Muţunau, angelicul.
Doarme.

3 comentarii:

alina spunea...

Toate ipostazele sunt minunate. :)

Sinziana spunea...

Sa fie sanatos Mutunau, copilul...tau!

Mamiţuni spunea...

Alina,
Multu'. Da :)

Sinziana,
Al meu si al bunicilor :)) Si... vedem noi intr-o postare viitoare al mai cui... :))
Multu'. Asemenea.