De ieri încoace, mă bucur, sincer, că, nu mă uit la televizor. Că ascult rar radioul. Că pe net pot evita "ştirile".
Cu văzutul direct şi discutatul accidental pe teme mondene am oarece probleme. În a-mi cenzura impulsurile de indignare dornice de-a se exprima într-o formă nu tocmai compatibilă cu compasiunea.
Drept care zic, ultra-ferm: linişte.
Ca să fie clar de ce: aveţi copii?
Aveţi, direct, idee ce înseamnă depresia? I-aţi văzut / încercat manifestările?
Dacă nu, mucles.
Cine a răspuns afirmativ la întrebările de mai sus găseşte, cred, mai repede calea spre un moment de reculegere.
Dormi în pace, MM.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
din pacate ii cunosc manifestarile si efectele si direct si indirect, si ma abtin de la comentarii.
pacat totusi.....
Am si eu o stare acuta de indignare, desi nu citesc si nu privesc si nu ascult media romaneasca. Dar o asemenea stire nu avea cum sa-mi ramana indiferenta, clar. Problema e ca nu ma lasa indiferenta nici sirul interminabil de (pre)judecati care insotesc tragedia asta cumplita si fara iz de mondenitate in invatamintele ce-ar trebui trase. Si zau ca si mie mi-a pierit orice urma de toleranta in fata "opiniilor". As vrea doar sa pun mana pe-un par si fac, cu forta, acel "mucles". Of.
XoXo, Alina,
eu in continuare n-am cuvinte.
daca s-ar lua si la noi depresia in serios... Dar de ce, in ro mai tot ce tine de mame e un moft. Ce ai nevoie de scaun de masina, de o salteluta de joaca, de un wrap sau o tricicleta... sau de antidepresive si suport specalizat. Nici pampers nu ne trebuie ca parintii nostri ne-au crescut fara si iaca suntem mari.
Zoozie,
la noi, bascalia e lege. Si comentatu' de-aiurea. De unde vrei tu seriozitate...?
Si, da, tot ce tine de mame e moft.
De cand, gravida in 9 luni (deci oarecum observabila...) am stat la coada 45 de minute (pe o temperaturica sarita bine de 35, in sala aia...) la circa financiara, si nu s-a obosit nimeni sa ma intrebe nimic, a inceput sa-mi pice fisa-n sensu' asta...
Trimiteți un comentariu