De vreo două-trei zile, Muţunau anunţă că se duce să se culce, şi maaaare miiinuneeee, asta şi face.Azi însă a căzut lat mai devreme, după o sesiune instopabilă de plânsete cu sughiţuri. Tema declarată a fost o lovitură la picior (vânătaie; probabil şi întindere musculară; niciun semn vizibil de fractură).
Motivaţia declarată a fost oarecum ... autoreferenţială:
- Plâng pent’u că sunt supă’at!
- Da’ de ce eşti supărat, mami?
- Pent’u că plâng!!
Bun aşa. Adică, nu bun, da’ altceva n-avem.
Dacă nu era episodul recent de halit sticlă, nu mă sesizam cine ştie ce (mamă denaturată...), şi puneam lucrurile pe seama unei insolaţii. Sau a meteosensibilităţii, că şi pe mine m-a durut azi capul de-mi ieşeau ochii din cap. (ceea ce nu e nou, are loc de câteva zile, pe fondul oboselii).
Doar că nici eu n-o duc fix bine.
Pe fondul oboselii şi nu numai, uit de la mână până la gură. Uit să-mi notez în agendă; dacă-mi notez, uit să revin. Absolut idiot. Cu atât mai enervant, când tu eşti protagonistul.
Mă mai roade o chestie. Când m-am întors la muncă, post CIC, am schimbat locul de muncă. Cu unul diferit, mai aproape de casă (muuult mai aproape de casă! 15-20 de minute în loc de 45-90...) cu ceva mai puţine ore lucrate şi, desigur, cu bănetul diminuat corespunzător.
Premisa fusese că mă împac cu mai puţini bani în schimbul a mai mult timp liber.
Vaaaaai, ce bine o să fiiieeee!!
Şi-am greşit.
În primul an, a mers. Sau a părut a merge, în virtutea speranţelor de debut şi a impactului de schimbat aer.
Pe urmă... banii s-au dovedit a fi puţini, dar timpul, ce să vezi, s-a înmulţit. Locul de muncă e prietenos cu copiii... dar cam atât. Cu mine, nu mi se (mai) pare.
Nu ştiu ce-aş face dacă ar fi să mă întorc în timp, dacă aş mai schimba sau nu angajatorul. Răspunsul n-are, de fapt, nicio împortanţă, de vreme ce maşina timpului e cam de mult la reparat, şi cre’ c-am şi pierdut chitanţa.
Întrebarea e cum mă descurc de acum înainte, pentru că, pe de o parte, nevoia de mine nu pare să scadă, dimpotrivă, şi, pe de alta, văd, în spatele politeţii mimate din ce în ce mai prost, tot felul de ochi daţi peste cap la vederea plecărilor mele spre grădiniţă şi tot felul de guri pungă la auzul extinderii de termene limită - pentru că, nu, nu lucrez de acasă.
Nu, nu citesc şi nu trimit mailuri de servici de acasă. Din câte-mi amintesc, compania nu plăteşte conexiune mobilă de internet.
Nu, nu mă ajută informaţia că tu-ţi laşi copilul cu bona şi munceşti, pentru că-l laşi pe al tău, nu pe al meu. Eu nu am bonă. Nu mai am, că nu-mi mai permit.
[Da, am timp pentru altele (gen blog). Dar asta e cam ca şi cum te-ai uita lung la mine, c-un aer de reproş, mirându-te că am timp să gătesc varii avioane culinare (deci nu masa zilei, chestii extra, de fiţe...) sau să citesc (o carte pe trimestru!). Deci - nu intră-n discuţie.]
Şi-n plus, Muţunaul va avea nevoie de din ce în ce mai multe chestii, (cursuri, sport, şmecherii) care nu-s gratis. Deci nu doar timp, ci şi bani.
E un cerc vicios. Nu-mi place.
Ştie cineva numerele câştigătoare la următoarea extragere Loto?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
12 comentarii:
Se pare ca nu le stie nime', si eu tot intreb in stanga si-n dreapta si nimic! E greu sa iei decizii de felul asta - timp contra bani. Oricum ai alege, la un moment dat descoperi ca-ti lipseste (macar partial) cealalta.
Ralu',
poi da.
Îţi sugerez un nou tip de activitate în 2: extragerea săptămânală, dintr-o urnă împrovizată, a potenţialelor numere câştigătoare la loto. Tu amesteci, Muţunau alege... şi cine ştie ce aduce mâna inocentă a unui copil! :P
Mamițuni, punct ochit, punct lovit! Postarea cu subiectul ăsta stă cuminte în capul meu lângă celelalte cel puțin 6 postări pe care le scriu frumos în gând. Da mă chinuie subiectul. Și eu am ales timpul și mă întreb dacă am făcut bine. De la 4 după-masa îmi petrec timpul exclusiv cu copilul. Îmi place. Dar nici măcar la limita subzistenței nu mai sunt din punct de vedere financiar, ci undeva jos-jos unde chiar și nevoile primare (alea de papa, casa și hăinuța) sunt din ce în ce mai greu satisfăcute. Nu știu dacă e chiar bine...Și când văd că nici nu se pune problema de grădiniță particulară așa cum visez eu (nu din motive de fițe, ci din motive de "învățământul de stat e cum nu se poate mai prost") mă apucă așa o dambla de visez la o relocare în Congo. Cu tot timpul meu, casa arată ca după bombardament, niciodată nu am timp să fac TOT ce mi-am propus (și am standarde nesimțit de mici, crede-mă!) și binențeles că mai lucrez și pentru serviciu seara după ce se culcă copilul pe conexiunea mea la internet.
În rest, dacă mai comentează cineva că ai timp să scrii pe blog spune-le că așa ți-a recomandat doctorul să-ți păstrezi calmul când îți vine să urli la veșnicii băgători de seamă.
Baftă la loto!
Mda. Of, adica.
Eu ma perpelesc intr-o dilematica similara - daca ma arunc inapoi in campul muncii, castig abia cat sa trec un mm peste cat ne-ar costa (extra) childcare fulltime + after/before care la scoala. Timp pierdut, cu alte cuvinte.
Ca sa lucrez PRINTRE restul (week-ends, noaptea, de acasa etc) ... nu am energie. Adica banuiesc ca oricum nu am energie in general, pentru nimic. Nici altfel de resurse organizatorice in plus.
Asadar, ideea ar fi ca empatizez la aspectul financiar al problemei. Dupa 5 ani + de intins plapuma unui singur venit, cam incepem sa ne resimtim.
Si, nu, nu cunosc secretul cu loto. Al meu are o perseverenta desavarsita - joaca saptamanal, consecvent. I-am zis ca pana acum din banii aia luam ceva mai util, nu vrea sa ma creada :)).
Hugs.
Nu prea obisnuiesc sa las comentarii pe bloguri dar acum pot sa te ajut cu o impresie de pe partea cealalta a baricadei: 2 joburi (unul ziua la birou si unul seara de acasa; total cam 14h-16h). Se poate si asa dar implica sacrificii si renuntari...renuntat la plimbat seara cu juniorul in parc, renuntat la povestea de seara, renuntat la timpul petrecut cu el in timpul saptamanii. Ce-i drept sunt acasa, dar sunt prezenta doar fizic...mai fur cateva minute pentru baia de seara, pt cina sa fim toti 3 la masa...dar totul e pe fuga si contra timp. Pe de alta parte weekendul e complet al nostru si desi nu stiu cat e de bine ma simt mult mai bine ca pot sa il duc la un spectacol, la un circ, sa ii iau ce jucarie vrea fara sa trebuiasca sa aman evenimentul si fac tot felul de inginerii financiare pt asta. Inca e mic, inca se mai pot gestiona cheltuielile dar incepe gradinita, vor fi mult mai mari si mai multe...si atunci imi fac elan si merg in continuare asa desi sunt momente cand as lasa toate balta si m-as face casnica. Din fericire sotul ma ajuta si el si facem echipa sa pot mentine ritmul asta nebun ...oricum ar fi, extra job sau nu, sacrificii sunt in ambele cazuri. Momentan prefer sa trag toata saptamana, sa fur timpul petrecut cu juniorul, iar in weekend sa recuperam tot timpul pierdut dar sa nu mai am stresul zilei de maine si a ingineriilor financiare pentru supravietuire.
Ideal ar fi un job flexibil, bine platit care sa iti dea timp si pentru familie dar la noi in tara cam dificil de obtinut toate astea intr-un singur pachet.
Oofff... incep prin a spune ca si eu uit sa verific notitele unde scriu ca sa nu uit ceva :D.
Apoi, cu jobul si banii, sper sa apara o sansa, ca sa poti sta cat mai mult cu piticul si sa o duceti bine financiar. Doamne ajuta.
Si eu sper sa imi schimb jobul din toamna, pentru ca la cel de pe care am intrat in CIC am un salar cat jumatate de salar de bona la noi in oras :D.
Carla,
multumesc pentru idee, incercam!
(pe ce adresa trimit 20% din bani cand castigam potul cel mare? :) )
Anca,
vazand acum toate comentariile si recitind ce-am scris, imi dau seama ca nu m-am exprimat destul de clar: problema mea nu e (doar) ca am ales timpul - pentru ca am ales, de fapt, o alta balanta intre timp si bani; daca era sa aleg timpul, stateam acasa - ci si faptul ca am optat pentru un aranjament care nu s-a dovedit corespunzator.
Cu alte cuvinte, intelegerea mea initiala fusese ca plec la ora X de la munca, doar ca sa constat ca, de fapt, lucrurile cu care ma trezesc in brate nu incap in acel interval de timp. Ci, cateodata, in X + 4, eventual...
Alina,
la voi e si mai complicat, ca multe dintre cheltuieli (cele mai consistente...) sunt triple!
Cand am decis ca ma intorc la munca, mi-am imaginat ca "va merge", ca n-o sa mor de oboseala (si n-am murit, dar am fost, de cateva ori, in pragul colapsului fizic, de la nedormiri peste nedormiri, intreruperi peste intreruperi si nauceli peste nauceli). Iar, n-are rost sa incerc sa compensez retroactiv, ca nu se poate... dar, daca ar fi s-o iau de la capat, as face multe lucruri altfel.
Primele luni de intors la munca sunt foarte grele. Pe mine ma dadea (si continua sa ma dea peste cap...) orice raceala si orice indispozitie mutunautica.
La tine cred ca lucrurile vor fi complicate si de protestul fetelor, cand vor simti ca nu te mai au numai pentru ele ... In functie de cat de socializate vor fi, protestele ar putea fi minore sau ample, insa vor fi acolo.
In plus, mai e un aspect: munca in casa (nu putina!) cine o va face? Daca te va ajuta bona (daca accepta muncile domestice in contract), si voua va vor placea rezultatele, va fi (teoretic...) mai simplu.
La mine, munca "printre" nu merge. E un chin cu rezultate foarte proaste.
Martha,
multumesc!
Daca ai numai 14-16, te-ai scos :)
Eu simt ca am, uneori, 20-24...(desi, probabil, am undeva pe la 14-16-18, in functie de zi - cateodata mi se pare ca si pregatitul pentru mersul la munca e tot un mini-job, de stilist si make-up artist!)
Sunt in dilema pentru ca nu ma descurc cu contratimpul (fac asta, nu imi place). In weekend cad lata.
De acord, simplul gand ca n-ai de muncit si la inginerii financiare e de mare ajutor.
Ideal, da. Dar n-avem. Caut ceva cat de cat asemanator :)
Raluca,
multumesc,
si bafta!
... cred ca problema financiara este universal aplicabila... pare din ce in ce mai greu pentru toata lumea. E dificil si departe de copil dar si langa el si fara bani... postarea asta mi-a dat un sut in fund - trebuie musai sa imi gasesc o ocupatie extra, aducatoare de venituri. Deocamdata avem noroc ca Sorin mai are ceva astfel de activitati extra job, si nu pot inca sa ma plang, insa e din ce in ce mai greu in perspectiva a 4 membrii, plus ca iarna la casa e din ce in ce mai costisitoare. :(
G.,
cam da, universal aplicabila.
Extra-urile sunt bune, de acord. Doar ca uneori esti lat de oboseala dupa ele!
Imi pare rau pentru senzatia de sut in fund... ca nu asta era intentia!
nu e cu pareri de rau! e de bine pt mine! Chiar aveam nevoie sa mi se reamniteasca... sa nu ma invat cu atata huzureala. :D
Glumesc. ... am muncit cca 10 ani zi-lumina, acum nu mai sunt dispus sa fac asta. prefer extraurile, ca macar am un oarece control asupra vietii mele si imi stabilesc singura la ce ma inham si cand ma inham.
Cat despre oboseala, ai dreptate, insa fara oboseala lui Sorin, nu prea ne-am descurca financiar.. sau am face-o, dar cu lipsuri si infranari de dorinte. Avem noroc ca ii place ceea ce face si o face cu pasiune, asa ca nu prea se simte constrans de imprejurari. Sper sa mai reziste. :)
G.,
care... huzureala? Cea de pe langa exploratoarea Duracell de fiica-ta?
E bine ca aveti de unde selecta extra-uri. Eu alerg intens dupa cateva, si mi se pare ca se leaga atat de greu lucrurile...
Spor lui Sorin, atunci! Ca tie, deocamdata, ti-s mai aproape alte categorii de urari :) (tot legate de energie, insa!)
Trimiteți un comentariu