Muţunau contra Jacques Salomé şi alte ziceri pitoreşti

Nen-tu’ Jacques Salomé e (prin reprezentanţi) de părere că părinţii, care-s responsabili pentru nevoile copiilor (nevoi pur umane, de bază, universal valabile, şi nevoi relaţionale) şi nu pentru dorinţele progeniturilor, ar face bine să-şi asume asta, teoretic und practic,  şi s-o şi comunice sistematic copchiiilor din dotare (spre a nu ajunge să fie confundaţi (pre des...!!!) cu lampa lu’ Aladin).

Informat, Muţunau vrea să ştie ce-s alea nevoi (cam brutal zis, cele fără de împlinirea cărora mori) şi reacţionează prompt:
- Dar de ce? Că eu am nevoie de dorinţele mele!!!



Alte ziceri pitoreşti, pe capitole au ba:

Categoria nu ştiu, dar le potrivesc eu:
- Negrul e fa-bu-looos! zice Muţunau, fix cu cel mai fa-bu-looos ton pe care ai putea spera că pronunţă cineva cuvântul ăsta.
- Da’ ce înseamnă fabulos? e rapid & mucalit interogat musiul.
- Nu ştiu.


Pe măsuţa din sufragerie se văz nişte buline argintii, proaspăt perforate. Ele provin dintr-un clopoţel făcut de Mamiţuni, Cea Mai Mare Iubitoare De Clopoţei Din Galaxie, din acest set:

Evident, Muţunau a fărâmat clopoţelul şi acum perforează de zor bulinuţele componente.
- Ce faci acolo?
- Perforez bulinuţele, ca să fac din ele nişte resurse!
- Da’ ce e aia resursă?
- Nu ştiu.



Categoria insulte supreme (emise disparat):
Către un alt personaj (de vârstă adultă) din familie:
- Tu eşti magazinul de hapciu-uri!!!
(reactiv, ce e drept. fusese provocat de o insultă asemănătoare, anume „eşti un hapciu!” un strănut, adică)

Către cumătra mumă-sa:
- Mami, eşti un palton!


Categoria "sportive":

Muţunau-sabreur-ul, zis şi Pardalian (nu Pardaillan, să fim bine înţeleşi):
- Hangard!!!

 Muţunau antrenoriul de fitness (sau fitless...):
- deci aceia sunt ectolari... şi aceia, iceşpi...



În afară de concurs, avem:

Cu ochii la oarece poză primăvăratecă, de parc cu alei străjuite de copaci în floare.
- Dar ce sunt acelea, flori?
- Da.
- Eu credeam că sunt şteluţe.


Din senin:
- Ai luat de la Cora cele trei planete şaugorz?
- Hă? (n-am mai fost la Cora de hă-hă-hă-hă)
- Cele trei planete staugorz.
- Hăă-hă? Nu înţeleg nimic.
- Cele trei planete legostaugorţ.
Prabuşire (mamiţunească) de râs chiţcăit.
- Lego Star Wars?
- Daaaa!!! (cu o mutră gen: dăăă, toanto!)


- Da’ de ce n-ai vrut să mai rămânem la X când am făcut eu ca toate animalele?
- Păi am şi eu o limită şi atunci...
- Nu, nu ai limită, nu mai ai limită, ţi-am furat-o!


- MAMI!!! Dă-mi X! Şi Y! Şi Z! Iar eu îmi dorrresc foarte mult W!!!! cere Muţunau, într-o zi, şaişpe lucruri odată.
Ei, hai, nu chiar şaişpe, şi nici odată. Trei, într-o succesiune mult mai rapidă decât viteza de îndeplinire mamiţunească.
- Auzi? Câte mâini am eu?
- Două.
- Da, două, ambele ocupate. Ascultă, eu sunt o singură persoană, nu pot fi în două locuri odată şi nu pot face lucruri cât pentru doi sau trei oameni. Sunt mama ta, nu mai mult.
- Dar nici mai puţin!