miercuri, 29 ianuarie 2014

Pentru că tot nu-mi revin...



De văzut fără sonor.
Imaginile, singure, spun o cu totul altă poveste decât sunetele.

Uneori,
cât construieşti o punte spre altă realitate,

ca să te-ajute să supravieţuieşti,

vorbele

nu dau glas,

ci trec sub tăcere.


4 comentarii:

Anonim spunea...

chiar nu pricep ce vrei sa spui.

Mamiţuni spunea...

Anonim,
ca e incongruent.
Mesajul verbal indica una (siguranta, claritate, control), ce vezi fara sonor spune o cu totul alta poveste.

Si ca-mi pare, pur si simplu, distrus. N-am stat si n-o sa stau sa iau la puricat posibilele cauze (de la PTSD pana la insinuarile de toate felurile), m-am gasit, pur si simplu, hipnotizata de discrepanta dintre comportamentul lui si (ceea ce-i presupun eu a fi) adevarata stare de spirit.

Adriana spunea...

Mie mi se pare distrus si trist si dc ii ascult cuvintele. Are pauze in vorbire, isi pleaca ochii, e imbatranit. O tragedie pe toate planurile.

Mamiţuni spunea...

Adriana,
se vede pe el.
Mie mi-a fost si mai clar cand l-am privit fara sa mai aud ce spunea.
Cum ziceam, m-a hipnotizat contrastul.