În copilăria mamiţunească, Moş Gerilă (redevenit apoi Moş Crăciun) era atât de capabil & competent, că aducea nu numai cadourile, ci şi bradul gata împodobit. (oarece desene animate cărora nu le mai ţinem minte numele n-au făcut decât să-ntărească, an de an, ideea...).
Greu de zis, deocamdată, care va fi varianta preferată pentru la anu’ - ori pentru anii următori: aduce Moşu' (zis şi, conspirativ, Moşneagu') bradul, şi-l vedem dimineaţă, ocazie cu care apucăm să-l împodobim tihnit, fără globuri sparte, sau întârziem impardonabil, ca acum, ora de culcare, pentru participarea semi-activă la decorare, plus savurarea momentului desfacerii cadourilor?
(a propos: de unde se puseseră pariuri că lui Muţunau îi va face mare plăcere să desfacă totul din ambalaje... s-a constatat c-a preferat sarcina de curier: „du ăsta lu’ Bunica!”. sarcină de care s-a achitat, altminteri, cu maximă plăcere & seriozitate!)
Evident că toată noaptea de după a constat în chiţăieli şi foieli. Spre dimineaţă, o Mamiţuni chinezoaică, posesoare de ochi îngustaţi, da’ ieşiti binişor din cap, comenta peste pătuc, cu Bunica venită-n inspecţia matinală învelitoare:
- Iar a mormăit non-stop. Iar n-am dormit.
- I-ai dat lapte?
- Nu, i-am dat ceai. Eu n-am dormit. El scâncea prin somn. Nu s-a trezit.
- A, păi poate visa bradu’!
- Nga-gu! se aude, din pătuc, confirmarea somnambulă.
Căci Muţunau, desigur, dormea. Oarecum...
Sărbători fericite, tuturor.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu