vineri, 18 decembrie 2009

De sezon


Nu-ntrebaţi de unde e imaginea, că mi-s senilă şi nu mai ştiu. Esenţial, momentan, e că maşina din ea nu mi-e direct cunoscută!


Afară-i noapte & ninge ca-n poveşti. Ştiu, pen’ că n-am somn. E genul de ninsoare pe durata căreia trebuie să ieşi afară să te bulgăreşti vreo oră-două. Da' chiar aşa de trează nu-s.

Maşina mea*, abandonată-n parcare de vreo două zile, pare complet cocoşată de depunerile albe. Asta n-ar fi o mare problemă, comparativ cu faptul că n-am pe unde-o scoate din parcare. Ieşirea mi-e blocată de „cadoul” lăsat de plug - un munte de zăpadă rânită de pe carosabil (da, cel puţin odată a trecut pe-aici agregatu’ primăriei; e drept că, după cum se vede, numai pe o parte a străzii, şi că, judecând după înălţimea redusă a stratului de zăpadă de pe alte maşini la fel de blocate, nu cu mult timp în urmă).

Mă uit la autovehiculu’ lu’ un vecin şi nu ştiu dacă să râd sau să-l compătimesc. Omul a muncit azi, vreme de aproape 2 ore, să-şi facă loc să iasă (între timp, eu-mi făceam autocritica: ui’ ce leneşă mi-s, c-ar trebui să ies fac acelaşi lucru şi deloc nu mă urnesc). A ieşit. S-a dus unde avea treabă. S-a-ntors. A parcat în acelaşi loc.
Acu’ muntele de zăpadă din dreptul lui e şi mai mare decât cel pe care-l curăţase... (doar că, spre deosebire de cel de care o să trebuiască să mă ocup eu, e mai puţin pietrificat)

Partea bună e că unde am de mers mâine (peste zi) pot merge şi pe jos (deşi o să-mi ia mult şi, dacă bate vântul, nu va fi tocmai plăcut...).
Da' seara tre’ s-ajung la o serbare de Crăciun. Plănuisem să iau maşina. Ei, pân' la urmă, dacă tot mă duc, de ce să nu beau eu acolo un vin fiert şi să profit dup'aia de faptul că există taxiuri?

Partea mai puţin bună e că urma apoi să mă car rapid din minunata noastră capitală înzăpezită, spre a ajunge-n alte zone, şi mai bogate în zăpezi. Toate astea, patinând ca Sonja Heine, cu cauciucuri de vară... (*maşina e împrumutată, drept care încălţările de iarnă sunt acas’ la ea). Bine că am lopată şi racletă. Telescopică, nu oricum.

Ha, ce de-a aventură.

Niciun comentariu: