Azi dimineaţă: balamuc în trafic, poliţişti sublimi dar absenţi cu desăvârşire, geamuri aburite, gheaţă pe jos. (se ştie că-n sectoru’ primarului olandez VanGhelie nu vine niciodată iarna, drept care ar fi o risipă de bani să deszăpezim / dezgheţoşăm).
O tantiţă insuficient de trează mă caută prin valize. (tamponare, adică. botul maşinii dumisale s-a pupat cu spatele maşinii mele). Ne dăm jos, inspectăm, scuze, bla-bla, chestii, suspine de uşurare (izbitura nu fusese nici măcar atât de puternică încât să sară prafu’). Revin la volan.
Muţunau, privind încruntat, declamă:
- Mami, ai st’icat maşina!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
5 comentarii:
m-am prapadit de ras! :)
altfel imi pare rau de accident ...
Alina,
aha, deci tii cu ursul! Razi cand Mutunau o face pe soacra :)
Masinile n-au patit chiar nimic. Viteza celei din spate era prea mica, a fost un soi de izbitura din inertie. Ma asteptam sa crape niste plastice, da' nu s-a intamplat.
Desigur, se poate ca la urmatoarea izbitura "dorsala" mai putin blanda sa-mi sara toata bara!
:D bine ca ai scapat cu masina nesifonata.
G.,
multumesc pentru grija!
A fost mai mare amuzamentul decat paguba. De data asta, cel putin :)
Trimiteți un comentariu