sâmbătă, 5 februarie 2011

Aveam de gând să scriu despre altceva

Despre nu! nu! nu!, despre cum caut bon(ă) decatlonist(ă) (pentru că numai o asemenea calificare ne-ar asigura că bona(ul) ar putea face faţă energiei micului cetăţean!), despre cum mi-am făcut unghiile roşii (într-un acces de dilimandreală, desigur), şi acu’ tot mereu mi se pare că am plastilină pe deşte, despre două dintre cărţile lui Alexander McCall Smith (minunate), despre The Kings Speech, despre limonada mamiţunească (e la mijloc o nouă aplecare simandicoasă spre bucătăreală), despre cum nu prea ai unde merge prin urbe cu copil/copii sub doi ani, despre, despre, despre...


Evident, m-am trezit cu un cu totul alt subiect. Nu tocmai vesel şi nu tocmai liber de îngrijorări.

Preambul:
Dintr-un variu motiv, la grădi se schimbă o educatoare. Care educatoare, dintr-un alt variu motiv, nu aude dar le potriveşte şi-l înştiinţează pe Muţunau c-a venit să-l ia Bunicul.
Copilul, evident, intră în fibrilaţii. Insesizabile pentru cine nu-l ştie bine, scrise cu litere mari pentru toţi cei obişnuiţi deja cu el.

Educatoarei noi şi suprinse i se explică de ce nu poate veni Bunicul. Evident, fătuca se învineţeşte la faţă şi nu mai ştie cum să se scuze mai bine.
Desigur, Muţunau face ca toate animalele până acasă şi nu numai.

Urmează relatarea poveştii (adevărate şi aparent liniştitoare) cu Bunicul venit-surpriză, demult, să-şi întâmpine nepotul proaspăt adus de la maternitate, şi relatarea-tampon referitoare la Bunicul aflat acum în cer, de unde ne veghează pe toţi. Relatare în care e ceva mai dificil de integrat partea, ştiută din proprie experienţă, cu „Bunicul e la cimitir” - dar, pentru doi ani jumate, nu imposibil.


- Nu, nu, nu! răcneşte protestatar Muţunau (care, mai nou, în zilele de proastă dispoziţie, cu asta-şi începe inclusiv răspunsul la „Bună dimineaţa!”). Mami, du-te în cer!

Sună sinistru, da’ nu e. Dat fiind că unul din principiile călăuzitoare în momentele de derută copilească este „pune întrebări”, aflăm că intenţia din spate era alta.

- Da’ ce crezi tu că trebuie să fac în cer?
- Să vo’beşti cu Bunicu’!
- Şi ce să-i spun, mami?
- Să coboa’ie aici, jos, la noi!


Spre seară, l-am mai împăcat cu chestiuni practice, la îndemână.
Dar suntem departe de-a putea rezolva/linişti situaţia...

Niciun comentariu: