miercuri, 20 iulie 2011

Despre medicamente şi alţi demoni (I)

Pentru că:

- aveam de mult de gând să scriu pe tema asta (cam de 2 ani şi-un pic, de când căram o geantă numa' cu medicamente, că dacă ai nevoie...)

- azi m-am mai enervat o tură (cam a cincea...) văzând JarroDophilus neţinut la frigider
(fraţilor, probioticele dau colţu' la peste 25 de grade;
degeaba are farmacia aer condiţionat dacă peste noapte acolo-s 30 de grade! (sau 50)
şi, mai ales, culmea, scrie pe el asta. şi în română. A se păstra la frigider. Nu "A se păstra la frigider după deschidere", ci A se păstra la frigider. cineva de la distribuitor merită tăiat cu lama.)

- mi se face părul măciucă la vederea unor prescripţii aberante (şi nu, nu-mi stă bine cu părul aşa!) şi când aud miorlăieli de cetăţeni necititori de prospecte (că-i muşcă; nu mai bine dai vina pe medic / farmacistă / universu' care conspiră contra ta?)

... m-am apucat de scris. Pe sărite, da' asta e.

Azi, din ghidul utilizatorului, despre păstrarea şi gestionarea medicamentelor.


1. Păstrarea

1.a) În cutia originală,

1.b) Cu prospect cu tot.  Pe care prospect l-ai citit, şi, cu excepţia notabilă a deţinătorilor de memorie fotografică perenă, îl păstrezi până când termini / arunci medicamentul.

1.c) La temperatura şi în condiţiile indicate.
N-ai? Îl poţi arunca. Sau lua degeaba.
O variaţie de un grad două n-o să fie 100% tragică, dar de 5, sau de 10, cam da.

Da, ştiu, e greu de păstrat unguentele, de pildă, în cutie, dacă le tot foloseşti. Dar asta nu mă împiedică să păstrez şi cutia!



2. Gestionarea medicamentelor - dacă tot le-ai cumpărat...

2.a). Citeşti prospectu' şi ceri lămuriri despre ce nu pricepi, fie de la medic, fie de la farmacist.
Tantele farmaciste & nenii farmacişti cu facultatea terminată (adică minim una pe tură!) ar trebui să poată da detalii. N-or fie ele 100% corecte, dar există.
A, că tot veni vorba. Legea zice că, dacă mă duc să cer informaţii despre un medicament, tantele farmaciste trebuie să mă lase să consult prospectul. Pe mine nu m-a refuzat niciuna, niciodată, şi am cerut de câteva ori (deşi în general prefer netu')
Medicul de familie e altă sursă.
Şi mai avem şi susnumitul net.

Să zicem Agenţia Naţională a Medicamentului. Click ici pentru motoraşul de căutare pentru medicamente de uz uman.
Explicaţii (teroretic) utile cu privire la ecranul care apare:
- denumirea comercială e numele sub care e comercializat produsul: Panadol, Bepanthen, Linex, Baneocin. Marca. Brandul.
- DCI este denumirea comună internaţională (care, de regulă, e-n latină - dar la noi se cam traduce) şi se referă la substanţa activă (respectiv substanţele active, pentru combinaţii) . Paracetamol, dexpanthenol, bacterii lactice (lactobacilus acidophilus & bifidobacterium animalis, subsp. lactis BB-12), bacitracina şi neomicină.
- forma farmaceutică: unguent, gel, capsule, comprimate, comprimate efervescente... de-astea.
- cod ATC, cod CIM - neesenţiale pentru primul nivel de informare. De pildă, ATC, care se prezintă sub forma literă-cifră-cifră- literă-literă-cifră-cifră vine de la clasificarea în arii terapeutice.
- APP e autorizaţia de punere pe piaţă. Iar, neesenţial pentru primul nivel.

Ce nu e pe site-ul ANM nu e medicament, ori e supliment alimentar (dar despre astea, în episodul viitor). Ori e chiar neînregistrat - caz în care prescripţia şi comercializarea lui pe teritoriul României sunt ilegale. Dar, dupe cum bine ştim, nu imposibile.

Atenţie: prescripţia şi comercializarea nu-s tot una cu administrarea. Se pot aduce în Ro medicamente încă neînregistrate - pentru cazurile umanitare, de pildă, şi pentru studii, dar e ilegal şi să le administrezi fără consimţământ, şi să le comercializezi.

Să mai zicem EMA- Agenţia Europeană a Medicamentelor.
Să mai zicem şi FDA - Food and Drug Administration.
La care FDA nu m-aş uita chiar ca la soare, că există câteva medicamente bune neînregistrate în State. (de ce nu-s înregistrate, habar n-am. presupun că din motive de costuri, deloc mici)

2.b) Administrezi corespunzător medicamentul.
2.b.1). în doza corespunzătoare, (x mg)
2.b.2) în forma corespunzătoare (sirop, chestii)
2.b.3) cui trebuie,
2.b.4) când trebuie (ex. înainte de masă sau după caz, după masă),
2.b.5) cu ce trebuie (unele nu se dau cu lapte / ceai),
2.b.6) în combinaţiile potrivite (asocieri cu alte medicamente)
2.b.7) în cantităţile zilnice potrivite (ex 3 prize zilnice a câte X)
2.b.8) pe duratele de timp necesare.
De pildă (explicativ pentru durata tratamentului): simptomaticele, cum ar fi antitermicele, nu se mai administrează dacă simptomul dispare; dar cele care ţintesc să trateze ţintit cauza (ex. antibioticele) se dau pe toată durata indicată (ex. 7-10 zile, chiar dacă din a doua, a treia, se văd ameliorări notabile)
2.b.9). ţii bine socoteala administrărilor.
Scrii pe cutie data deschiderii & a primei administrări (ar trebui să coincidă...)
Scrii pe o foicică pe care o pui în cutie toate celelalte administrări - doze, ore, zile, pacient. Ceea ce te va salva de la multe viitoare încurcături de tipul - i-am dat, nu i-am dat, cât, etc.

2.c) Notezi & raportezi eventualele reacţii secundare.
Nu e obligatoriu să apară.
Dar, când apar, raportezi către absolut toată lumea - medic, farmacist, producător, ANM, etc. Nu de alta, dar raportarea efectelor secundare salvează vieţi.


Sunt multe de spus. Intenţionez să revin cu detalii.

De somn, o să mă opresc aici.

10 comentarii:

Carla spunea...

Sar'na! Bine de stiut!

Zu spunea...

Multumesc de precizari (si aici si la mine pe blog) - eu sunt clar afectata de sindromul "e specialist/ e meseria lui, stie despre ce vorbeste" si de cele mai multe ori reflexul e sa ma bazez pe sfatul unei "oficialitati" insa de cand cu copilul am invatat ca sunt mai multe variante de abordare si ma lupt cu chestiunea. Derivand, inca mai cred ca doctorul ar trebui sa STIE si sa reprezinte autoritatea suprema care sa te indrume in meandrele unui domeniu pentru care el s-a pregatit ani intregi si eu nu, dar inca nu am gasit doctorul ala pe care sa ma pot baza orbeste :-)).

Eu pastrez cutia pliata (sau decupata doar partea pe care scie ceva info utile) si prospectul intr-o "gentuta" separata si medicamentele in alta cutie maaare de unde se scot si se grupeaza fie in gentute de voiaj, fie pe noptiera, fie... (sau, in fine, daca e cu musai la frigider, atunci sunt in frigider).

Simona spunea...

Absolut de bun simt ce ai spus - dupa ce ai scris m-am gandit daca exista cineva care nu face asa, dar cred ca sunt naiva... cred ca sunt multi care iau medicamente "dupa ureche"...
La noi cand trebuie sa iau medicamente de la farmacie, in primul rand ca dureaza 20 de minute pentru cel mai banal unguent, plus inca 10 minute polologhia farmacistului, care iti recita toata poezia despre medicament si iti ma da si o cartzoaie la el. De genul: Robbie era mic si avea o problema cu pielea. I s-a indicat cortizon. Cu reteta m-am dus la farmacie. Dupa 20 de minute am primit un recipient cu numele lui Robbie si datele medicale (din baza lor nationala de date), datele despre unguent, in recipient sa afla exact atat cortizon cat era estimat ca as fi avut nevoie pentru "tz" ungeri de "y" ori pe zi, nu mai mult. Plus carticica de rigoare si discursul de 10 minute in care mi s-a explicat ce e cortizonul, cum actioneaza el, ce contraindicatii are si-asa mai departe. Cand problema lui Robbie s-a rezolvat, recipientul de cortizon era si el gol. Deci fara deseuri stocate luni de zile dupa data expirarii sau dupa folosire... Aici nimic din ce se da dupa reteta nu se da in recipientul original, totul se adapteaza specific la nevoile pacientului. Iar pentru cele care se dau OTC ("over the counter") esti intotdeauna atentionat sa citesti cu atentie prospectul si sa se executi. Noi aveam intr-o vreme un farmacist la farmacia de langa noi care mi-a rezolvat copilul cu un sfat super bun de fiecare data, de la iritatii la tuse sau mai stiu eu ce. S-a mutat intre timp si a venit o farmacista foarte binevoitoare dar cu mai putina stiinta (poate nu are atata experienta, e tanara) - asa ca acum trebuie sa ma mai documentez si pe net uneori ca nu prea o cred tot timpul pe cuvant :-))) Si eu fac sportul urmator cam odata pe luna: deschid dulapiorul cu medicamente si scot absolut tot afara, le iau pe fiecare la puricat sa vad ce se poate arunca.
M-am intins pe subiectul tau pentru ca am o mare fobie de medicamente luate aiurea, de cand eram copil, aveam vreo 6 ani si faceam des inflamatii la ochi ("ulcior") cand schimbam aerul. Intr-una din excursiile cu ai mei, din nou eu cu ochiul umflat, maica-mea a venit cu ceva unguent minune si m-a dat cu el. A doua zi, ochiul dublu, maica-mea a insistat. Dupa vreo 4 zile am ajuns la spital, pentru ca nu mai vedeam nici cu ochiul bun deja. Cand doctorul a rugat-o pe maica-mea sa-i arate ce-mi administrase, iar pe flacon scria "contraindicat PENTRU UZ OFTALMOLOGIC"!!! Maica-mea, in graba, cu mintea selectiva si nu prea curioasa, a vazut doar ce scria ingrosat. Si asa am ramas totusi cu amandoi ochii, dar n-a lipsit mult sa-l pierd, era intr-o stare deplorabila cand am ajuns la spital... Aviz amatorilor :-)))

Mamiţuni spunea...

Tapirule,
multumesc pentru link!
Cautabile sunt, desigur, foarte multe din chestiile legate de medicamente, ca-i vorba de informatie publica. Da' tre' sa stii si unde :)

Carla,
cu placere!

Zu,
tot cu placere :)
De acord ca doctorul AR TREBUI sa stie.
Ar trebui sa stie atat de bine cat sa poata explica simplu, pe intelesul tuturor (pentru mine asta e un criteriu bun de selectie a unui medic! presupunand, desigur, ca am de unde alege)

Dar, in afara de timp, ce te costa sa verifici?

Am o veste buna si una proasta: aia proasta e ca n-o sa gasesti medicul pe care sa te poti baza orbeste, oricat ai cauta. Aia buna e ca asa si trebuie!
Oricata carte ar sti, medicul e si el om, are si el o zi proasta, ca noi toti. Lamuririle suplimentare nu strica.


Simona,
si mie mi se parea de bun simt.
Da' am avut suprize!
La voi se respecta realmente ideea ca farmacistul e un profesionist care lucreaza in sistemul de sanatate.
La noi, "marele public" e uimit sa auda ca farmacistele au facultate. Cum, adica iti trebuie facultate ca sa iei produse din raft, la farmacie? uaaaauuuu!!!
Din pacate, de cand cu explozia numarului de farmacii (care, in ultima vreme, face si implozie...) nu tot poporul in halat alb are facultatea asta...
(vezi, avea "marele public" dreptate!)

Ce se intampla prin alte zone geografice poate fi mult diferit. Regimul prescriptiilor e diferit, relatia cu pacientul e alta...

Cat despre experienta ta: brrr!!! bine ca s-a putut rezolva fara prea multe sechele!
Multumesc pentru exemplificarea ilustrativa - cam la genul asta de probleme (grave!) duce o chestie aparent marunta de gen "nu citesc tot, ma bazez pe sfatul cui mi-a zis!"

Unknown spunea...

eu nu mai am decat o sticla de nurofen plina, ii lipseste o doza, plus o cutie de supozitoare cu paracetamol sigilata. Si ce bine e :)

Simona spunea...

Poate ca ar trebui sa scriu un post despre asta, sa nu ma intind pe tarlaua ta - dar sunt convinsa ca voi primi iar ochi dati peste cap ("iar aia cu Canada ei...") - asa ca scuza-ma ca ma joc in curtea ta :-)
Eu cred ca problema asta cu farmacia porneste si de la farmacisti in sine, nu mai sunt multi care sa poarte cu mandrie numele si eticheta de farmacist, a ajuns ceva sinonim cu orice vanzator la butic sau la chioscul de tigari din colt... Cand am fost in Romania am incercat sa-mi aduc aminte de unde am plecat, pentru ca nu ma consider fitzoasa sau asa ceva. Am luat multe ca atare si nu le-am judecat, dar se pare ca totusi cu binele te obisnuiesti repede si uiti raul. Altfel nu-mi explic de ce am fost atat de suparata ca misiunea unui drum pana la farmacie care ar fi trebuit sa dureze 5 minute, pentru 3 lucruri, s-a intains pe doua zile pana la urma... Am dorit un antitermic pe baza de ibuprofen, fara gusturi ciudate si fara zahar daca e posibil (nu a fost), o pompitza de nas dintr-o singura bucata si o crema de piele adecvata unui toddler si unui bebelus care sa fie cat de cat naturala si sa nu contina aloe (din motive de alergie). Well, a fost o experienta trista si frustranta. Cand unei farmaciste i-am explicat a zecea oara care e diferenta intre substantele active (ibuprofen si acetaminofen) la care s-a luminat la fatza si mi-a spus "pai de ce n-ati spus de la ineput ca sunteti din bransa?!" Pai nu sunt, si nu, nu am studii in domeniu - doar ca am citit lectura elementara pentru orice mama care vrea sa stie ce baga in copilul ei si de ce... Cand toate farmacistele s-au inghesuit care mai de care sa-mi vare pe gat creme cat mai scumpe dar fara niciuna din cerintele mele (nu copii sunt alergici la aloe, eu sunt, dar asta inseamna ca nu le pot face masaj de exemplu), cand le explicam eu ce inseamna ingredientele din lista, pana la urma am ajuns acasa cu cei mai apropiati posibil inlocuitori de ce imi trebuia si a trebuit sa conving copilul ca un sirop care are gust de portocale stricate totusi trebuie ingurgitat, (un copil care nu mananca dulciuri, dar siropul respectiv era gretos de dulce - apropo, parintii de copii cu diabet ce le administraza?! ca eu n-am gasit nimic fara zahar...), pe scurt, a fost o epopee intreaga care m-a intristat rau la adresa (ne)profesionalismului unor cadre medicale care ar trebui sa fie de mare ajutor publicului, fiind primul punct de contact... Trist!

Mamiţuni spunea...

Zoozie,
pai tu ai dat-o pe homeopate :)
La cine mergeti?

Simona,
intinde-te cat vrei pe tarlaua mea!
Multumesc pentru poveste!
Te bag guest-post? :)

Simona spunea...

Hihi, mersi de intelegere. Nu ma baga guest-post ca nu scriu asa frumos incat sa merit :-))))

Mamiţuni spunea...

Simona,
cu drag.
Cu guest-post-ul: eu-s de alta parere (mie-mi place cum scrii, dar... cum vrei tu!

Raluca spunea...

Simona, noi avem aceeasi problema cu antitermicele. Credeam ca in toata lumea e la fel. Mai bine ar fi fost picaturi amare, ca oricum stau cu el cu gura deschisa fortat si i le bag pe gat in timp ce plange, mai bine ar fi mai putin si cu mai putini excipienti. Ma faci sa ma gandesc sa ma aprovizionez cu un antitermic din afara, daca zici ca acolo sunt mai ok :D.